Emo?

To be or not to be?

Toată nebunia a început când fetiţa aceea de 12 ani s-a sinucis. De ce? Nu ştiu[m]
În opinia mea ea nu era emo, probabil era fan tokio hotel sau asculta rock,punk ş.a.m.d şi a fost catalogată de nişte colegi [ în cel mai probabil caz cocalari sau pitzipoance] emo, când ea defapt nu era în acest curent. Nu ştiu ce să mai zic...

Era sau nu era emo? Nu o sa ştiu niciodată, dar era o proastă mare cât blocul de pe care a sărit! Era tânară, avea toată viaţa înainte, mare păcat.

Otv-ul din lipsă de ştiri "SENZAŢIONALE" se apucă să discute de emo, şi pun cocalari şi emo[ btw aia sunt strutzi] în acelaşi studio să îşi spuna ofurile. Partea interesanta e că în partea de dreapta sus a ecranului e un sondaj cu un nume care mie mi-a sărit în ochi: Sunteţi de acord ca adepţi curentului emo să fie arestaţi? Încep să cred că neuronii celor de la OTV sunt şi ei emo, ori deja sau sinucis sau sunt tot cu venele tăiate, anemici, fără viaţa. Prin absurd, dacă toate fosilele care urmăresc OTV ar vota DA ce s-ar întampla?

Lăsând la o parte OTV-ul. Ieri a trecut un prieten de familie pe la noi pe care nu îl mai văzusem şi nici el nu mă mai vazuse de mult. Am acuma părul mai lung ca şi ultima dată când m-a văzut. După ce pleacă aflu de la mama că a întreba-to dacă sunt emo. Mi-a căzut faţa... dacă am părul puţin mai lung înseamnă că sunt emo?

Cocalarii si Emo la OTV
Cat de emo eşti? Eu sunt 41%

Ionuţ 3

aka Ionuţ şi Guma

Ionuţ de felul lui era mai prostuţ, mai credul aşa. De alungul copilăriei am profitat de asta, m-am distrat. Aş vrea să spun asta şi de Ionuţ.

Ţin minte că era o zii de primăvară. Era calduţ afară. Destul de cald încât eram nevoit să stau la umbra unui plop. Stăteam cu Radu şi povesteam de ale noastre.
Pentru că tata venise din Austria, aveam mai multă ciocolată acasă ca de obicei. După un moment de cugetare, am dat o fugă pâna acasă şi am adus ceva bunătaţi. O tableta de ciocolata şi gumă.

Guma, defapt cutia în care era ea era mai ciudată: avea formă de canistră de benzină roz. Guma era tăiată în bucăţele mici[ ca şi tăieţeii] Aici intervine eroul, Ionuţ. Noi când mâncam guma scuturam sticla, ea fiind cu capul în jos, parcă aveam ceva lichid în ea. Atunci mi-a venit o idee genială [în opinia mea] Am golit sticla şi am plecat cu ea după colţ. Lăsându-l pe Radu singur cu Ionuţ.

Mă întorc cu sticla în mâna. Îl salut pe Ionuţ şi îl întreb dacă nu vrea gumă "de dincolo" Înainte să-i dau sticluţa îi zic că e gumă lichidă, şi trebuie facut gargara cu ea pentru a devenii din sărată în dulce... cu coada ochiului l-am văzut pe Radu că se abţinea din greu să nu râdă...

Dupa 3 secunde de făcut gargară Ionuţ scuipa "guma" şi urlă în gura mare: Bă!!! Ăsta-i pişat!

Eram pe jos şi eu şi Radu. Dupa colţ mi-am făcut nevoile în sticlă. Nu ştiu de ce i-am făcut asta, a fost ceva de impuls, dar eu am râs mult în ziua aceea.

De atunci Ionuţ a tăcut 1 lună, nu ne-am mai vorbit... dar i-a trecut...

sneak peak: data vitoare ne declaram război şi doar atunci încep să studiez efectele sărutului suav al pumnului.

Bbl

nu ştiu pâna când dar nu mai mult de 2-3 zile.
Am ideei multe pentru posturi[defapt doar pentru seriale şi continuarea celor începute] dar ma nevoie de o pauză. Nu ştiu exact de la ce, dar simt că trebuie să o fac.
Pâna când revin, toate cele bune!
Ou revoir!

PS: poate o să scriu şi mai repede decât am promis.

Şi încă ce bal a fost!

Să începem cu începutul... Deci noi, clasele de a 9-a, am organizat balul absolventilor, normal, pentru absolvenţi. Să nu uităm că şi ei ne-au organizat balul bobocilor. [mulţumesc încă o dată pentru bal]

Tema balului a fost Lumea Basmului [merci Ramona pentru că mi-ai întărit bănuiala] O temă destul de interesantă aş putea spune. Au fost prinţi şi prinţese. Nişte adevăraţi prinţi şi prinţese absolvenţii aceştia.

Tema aceasta a fost aleasă cu o saptămână înainte de bal... şi până ca tema balului să fie aceasta, au fost mai multe teme luate în considerare: spitalul, anii de liceu, hawai, ţiganii. Balul a ieşit super, şi sunt bucuros pentru că în deschiderea balului, nu m-am împiedecat dansând, totul ieşind ca la carte! Ţineţi minte faptul că nu mai dansasem vals până acuma 2 zile.

În jurizare nu m-am băgat, ştiam c-o să fie cu scandal, sau mici certuri. Prefer să nu fac nici un comentariu asupra jurizării.

Per total, a fost super. Am şi scăpat de ore, ne-am distrat, am cimentat unele relaţii de prietenie. M-am distrat cu Naciu şi Creţu cu un balon cu heliu[nu îmi pare rău că l-am furat]

Mi-a plăcut foarte mult să amenajăm sala, să stăm tolăniţi pe colţare şi să nu facem nimica, cănd, de obicei, am fii fost la şcoală. Defapt mi-a plăcut să lenevesc cu colegii.

Dragi colegii mai mari, cei mai mari colegi ai mei, nu vreţi să mai absolviţi odată?

SUCCES LA BACALAUREAT!

Să socializăm!

Ideea principală a postului am gandi-to acuma ceva vreme, şi am dezbătu-to cu ea, până a ajuns la forma asta.

Eu cred că fumătorii sunt persoane mult mai prietenoase, care intră mai uşor în vorba cu cineva, fie el o cunoştinţă sau nu, decât unul nefumător.

De ce?

Părerea mea este că fumatorul este mai social decât nefumătorul deoarece fumătorul nu este deranjat de fum, şi poate povestii cu mai mai mulţi oameni, indiferent daca ei sunt fumători. Pe cand nefumătorul [nu toţi] nu suportă fumul de ţigare, implicit nu suportă fumătorii.

În concluzie, dacă vrei să fii social: învaţă-te să suporţi fumul de ţigare, şi zâmbeşte mai mult. [şi lasă să mearga lucrurile de la sine!!!]

Vals

Sunt mândru de vals! Defapt sunt mândru de mine deoarece am învăţat să valsez. Trebuie să ştii să dansezi, în principiu pe toate genurile.
La o petrecere dacă stai tot timpul pe colţar şi lingi un suc, o sa fii considerat retard. Aşa eram eu pe clasa a 6-a, defapt nici un baiat din clasă nu dansa. În schimb de înfundam gurile cu pepsi şi covrigei. Atunci pe a 6-a, sau era a 5-a? Am dansat cu o fată, care îmi era colegă, pentru prima dată. Fata a zis că mă descurc bine,iniţial.
Defapt a spus asta din politeţe, ca să mă determine să dansez. Am aflat acuma ceva timp că am căşca-to în picioare. Learn to dance... ştiu eu de ce zic asta!
Am reuşit să învaţ nişte paşi, şi eu cred că ma descurc bine, şi nu doar eu cred asta! O să vedeţi pozele din seara asta[ adică eu astazi voi dansa]
La balul absolvenţilor, eu... Cred că mă laud. Nu-i bai! ^_^
Termin aici...

Pentru Mădă: mâna, V-ul, capul!

It's hard to be god...

...but it's not imposible!

O extraordinară creaţie! Am fost foarte impresionat de ea.
Doar dacă fiecare am avea o pereche de platane...
Se pare că cei de la Faithless au ştiut ceva când au compus piesa asta.



Via

Shit happens!

Era o replică dintr-un film care mi-a plăcut mult...

Poliţistul către şoferul oprit, care era în stare de ebrietate.
-You know, shit happens sometimes, dident you drink a beer or two?
-You know, shit really happens, look at your fuckin' ears.


O reclamă care mi-a placut mult!

Asta se întreabă Visurât şi IaşiPlus.

Aş schimba multe, aş vrea ca Oraştia să fie un oraş mai civilizat.
Defapt ce înseamnă să fii civilizat, şi mai ales, cum poate să primească un oraş ca şi Oraştie mult doritul adjectiv de civilizat?! Aici Dex-ul ne lămureşte: CIVILIZÁT, -Ă, civilizaţi, -te, adj. 1. Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. c i v i l i s é.
Cultură şi tehnică înaintată... nu că am fii un oraş din epoca de piatră iar noi locuitorii mergem la vănătoare de cerbi şi aducem apa de la kilometrii depărtare, dar cred că se poate mai bine.
Aş schimba dacă aş putea mentalitatea oamenilor. Să îi invat cumva să nu mai arunce gunoiul lânga coşul de gunoi, să îi determin să nu mai aplice clasica vorbă a românului, "Las' că merge şi-a-şa..."
Asta e! NU mai merge aşa, pâna când? Ceva trebuie făcut!
Aş schimba şi modul de gândire al edililor oraşului. Cum poţi să începi să construieşti încă un corp al primăriei când încă mai ai alte lucrări neterminate, culmea, tot in faţa primăriei, care sunt aşa de câteva luni bune. Dacă aş avea puterea aş schimba "muncitorii" care pavează, asfaltează străzile. Dau dovadă de un profesionalism uriaş: asfaltează strada, desenează zebre pe ea, linii, tot tacâmul... mai că te crezi în Europa... dar peste 2 zile reîncepe tarăboiul.
Bravii noştrii românaşi sparg strada pentru că au uitat să pună conductele de apă!
Şi după ce asfaltează strazile, acuma pentru ultima oară, le fac intr-un mod absolut JENANT! Drumuri în care efectiv îţi bagi picioarele, şi dacă ai băgat piciorul, intrii cu totul...
Aş schimba modul în care se fac unele lucruri. Şi aici am un exemplu: bunica locuieşte în Jeledinţi. Şi fiind campanie electorală a început amenajarea drumului. Şi au pus asfalt... Frumos! Ar fii fost şi mai frumos dacă ar fi avut o fundatie[ nu mă pricep eu la lucruri de genul dar cred că o fundatie ar fii prins bine] De ce nu se apucă de drumuri după ce caştigă alegerile, sau le pierd? Atunci da, dacă aş avea drept de vot, i-aş vota. Drumul a fost atât de bine construit încât în a 2'a zii a cedat într-un loc. Dar la ce să te astepţi de la nişte muncitori care dormeau efectiv mai mult decât lucrau?
Revenind la Orăştie. Aş schimba ceva pentru noi tineretul. Dacă nu eşti fotbalist nu ai ce face in Orăştie. Defapt nu e prea bine să fii fotbalist. Avem jumate din suprafaţa terenului de fotbal pentru că s-a construit Plus-ul în oraş, şi nu la ieşirea din oraş, cum cred că ar fi normal, cum este în Deva de exemplu... Ar trebuii să se facă un sk8-park, să se amenajeze puţin parcul. S-ar putea construii nişte terenuri de tenis în parc dar NU!!!
Nu se mai face nimica pentru tineret. O baza sportivă cam de ultima generaţie romănească şi-a făcut apariţia in Orăştie. 2 din 3 terenuri de tenis sunt obosite, aiurea rău de tot...


Pentru concursul Visurât şi IaşiPlus.

Ionuţ 2

După cum spuneam în postul trecut, Ionuţ era vecinul meu.
De la început, din prima zi,am avut o relaţie specială cu vecinul meu, Ionuţ.

Încă îmi aduc aminte prima zi în care m-am mutat pe stradă. După ce au despachetat părinţii, am ieşit pe stradă să-mi cunosc vecinii... Pe stradă era Ionuţ şi mai erau vreo 2 copii, cred că Radu şi Maria erau prezenţi.
Nu ştiu cum am ajuns să ne jucăm în pamant, in faţa porţi lui Ionuţ [pe vremea aceea nu era asfaltată strada] Eram în mod irezistibil atraşi de pămant, de o chestie neagra ce se găsea in el, cred că era smoală.
De mic dădeam dovadă de nişte extraordinare abilitaţi sociale... În 5 minute povesteam foarte relaxat cu ei nişte probleme existenţiale de o uriaşă importanţa:cine ar caştiga într-o eventuală confruntare dintre Superman şi Son-Goku...
Revenind la materia neagra necunoscută... ca să ajungem mai uşor la ea, am intrat în curte, am mers în garaj, profitând de neatenţia tatălui, am furat un ciocan din cufăr. Era cu măner cauciucat, negru, pe o parte avea clasica forma de ciocan, iar pe cealaltă avea o extensie de scos cuie. După ce am adus scula, am început să "minerim". Eu mănuiam ustensila, cu mare abilitate scoteam la suprafată materia neagră... Ironia era că nu ştiam ce urma să facem cu ea după ce o scoateam, dar un lucru sigur eram foarte implicaţi în cea ce făceam, parcă eram într-o transă, dar sunt sigur că la varsta de 5 ani, acea acţiune m-i se părea foarte logică.
Nu ştiu ce dracu făcuse Ionuţ dar boul de el considerase că e o idee buna să-şi bage capul în faţa ciocanului. Şi ciocanul cobora. Cu viteză, iar capul lui Ionuţ se afla în traiectoria ciocanului.Inevitabilul se întâmplase... Şi...şi... bău! I-am dat în cap cu ciocanul. Instantaneu a inceput să plângă. Nu era de ajuns faptul ca era el mai mic, chiar slabuţ [era ca şi un somalez albios] acuma mai avea şi o gaură în cap.
După ce s-a calmat a urmat o discuţie între parinţi. Am fost surprins că nu am fost pedepsit, doar o scurtă mustrare, nimica serios.
O vreme cred că părinţii i-au interzis să se mai joace cu mine, nu l-am mai vazut pe stradă, dar probabil era în recuperare dupa ce i-am gâdilat encefalul dar în cele din urmă lucrurile au revenit la normal.

Ionuţ 1

După cum spuneam/scriam într-un post anterior, am decis să încep un serial (doar unul am în cap acuma) urmând exemplul lui Visurat. Toate posturile care vor avea eticheta "seriale" vor fii 100% non-ficţionare.

Să începem.

Primii 5 ani din viaţa mea am fost blocatar. Nu mai îmi aduc aminte cum era viaţa la bloc, eram prea mic, dar cred că aş fii avut probleme cu vecinii din cauza decibelilor. De la vârsta de la 5 ani şi până în momentul în care scriu acest post locuiesc la casă. Alături de Ionuţ, dragul meu Ionuţ.

Ionuţ era vecinul meu, şi înca este, niciodata nu am ajuns la asemenea extreme, încât să-l fac să se mute. Era chiar cel mai vecin dintre toţi vecinii, pentru că locuieste visavis de casa părintilor mei, înca nu e a mea...
Pe strada care locuiesc sunt 6 copiii:eu, Alex, Maria, căreia mă adresez cu Mărie, Măriuţa, sor'sa, Radu şi mirificul Ionuţ. Acesta era grupul de joacă al strazii George Enescu.
Familia lui Ionuţ era cam ciudată, dealtfel şi el. Veneau tot felul de oameni la ei, majoritatea cerşetori şi rromi răi, intrau la ei în casă, asta ca peste o oră să iasă afară. De ce? Înca nu am aflat răspunsul la această intrebare dar înca nu e prea târziu...

Până aici nimica prea anormal.
Totul era normal, o straduţa liniştita din Oraştie.
But strange things happen in Oraştie, dar asta, în următorul post...

Despre ceva

Adică despre mai multe lucruri, un fel de post varză, un multi-post, în care voi abera despre mai multe chestii, şi în privinta unora voi devenii mai serios.
Dupa ce am citit serialele lui VisUrât am decis să încep şi eu nişte seriale. Păna acuma am doar unul în minte, care va avea mai mult ca sigur 3 parţi, sau mai multe. Veţi vedea în zilele ce urmează...
Am cam rămas fără idei...
De ce am scris aşa de rar pe blog, asta in caz că a observat cineva?! Se apropie tezele şi eu, ca şi un elev silitor ce sunt trebuie să mai pun mana şi pe carte. Vă rog să nu credeţi că sunt genul de copil care fuge de la şcoala mult şi restul campului de cuvinte ascociate cu acest fenomen, numit şi chiulangită acută.

Şi ultima şi cea din urma idee din acest post este una referitoare la un... un... ONANIST!!! Eu personal îl consideram pe omul acesta un pic mai cultivat de atâta... Mie nu m-i se pare că suntem nişte, citez:"Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus... " şi aici închei citatul cu scârbă!
Mi-a placut foarte mult postul lui Richie pe tema asta! Bravo Richie!

2%

Şi 2% ajută natura...

Reclama e superba, m-a făcut să râd cu lacrimi. Genială reclama!
Enjoy!

Zudor


Într-un post anterior vă povesteam de unde vine porecla "Lala"...

Să începem cu începutul. Azi am fost cu parinţii şi cu Alex, fratele, la Aiud, că a fost sărbatoare maghiară. Rusaliile. Mă rog, nu prea sunt religios, dar asta e o altă poveste care o să o scriu odată, cred...

Odata ajunşi în Aiud, am fost foarte surprins de unchiul meu. Mi-a dat un aparat foto Pentax A3. Nu definitiv dar un an doi la mine stă... sau cine ştie, poate o să rămână la mine, nu mă pot pronunţa cu siguranţă.

Revenind la Zudor. Mi-a arătat fratele bunicului meu o carte veche. Era atât de veche încât nu am putut s-o ţin în mână. Spre bucuria mea făcuse o copie xerox dupa carte. Cartea respectivă conţinea texte despre familiile ungureşti.

Răsfoind cartea ajung la pagina 303... ZOMFG!!! Zudor din Jeledinţi. Se pare că am o familie veche veche. În anul 1690 eram deja o familie mare. Şi la origini, care sunt cam în ceaţa, suntem tătari... Nu vreau să fiu înganfat, dar sunt foarte bucuros de acest statut nou dobandit.

Şi in plus, avem şi blazon. Mă tot gândesc ce să fac cu el... Când gasesc ceva vă anunţ.

Nu-mi place

Eu, ca şi tot omul, am niste lucruri care nu-mi plac pe această lume.
De exemplu nu-mi place să aştept. Să stau fara să fac nimica. Trebuie să mă intalnesc cu cineva şi acel cineva intârzie. De multe ori nu am putut să aştept până la sferertul academic. Nu pot! Ori merg în calea lui ori îmi bag picioarele în ea întalnire şi mă duc acasă, asta dacă nu e o întâlnire importantă.
De aici îmi dau seama că îmi plac mai mult persoanele punctuale decât cele care întarzie. Cred că mie nu mi-ar place să mă întâlnesc cu mine.... Pentru că mai întarziu, dar niciodată peste 5 minute, doar rareori, şi dacă întarziu peste 5 minute, anunţ.
Nu-mi mai place să ma uit la tv şi să nu fie telecomanda lângă mine, să fiu strigat pe stradă cu voce tare, câteodata să stau în spaţii inchise fără aer curat.

Yuhu!!!


Acesta este un post jubiliar. Cel mai jubiliar post dintre toate de păna acuma, sper să nu fie şi ultimul post jubiliar! De ce? Probabil va da-ti seama si din imaginea de mai sus...

Am ajuns la postul cu nr 100!!!

Sincer să fiu... îmi place! Nu sunt un blogger mare, nu mă consider unul. Cine ştie... poate o să vină o zii în care o să fiu ca şi Zoso sau ca şi VisUrat.. dar sincer m-aş multumii să fiu ca şi Denisuca. Cănd spun că aş vrea să fiu ca Zoso, VisUrat, Denisuca mă refer la trafic, nimic mai mult, nu că nu ar fii niste persoane pe care le respect, pe care le admir, printre alţii.

Revenind... Îmi place să bloggaresc. Cred că blogul a devenit un personaj în mintea mea, şi-mi ocupa timp, nu prea mult, dar nici puţin. Mult timp ma gandesc ce face "personajul"? Cum îl apreciaza lumea?! Cum îl comentează?

Deci, ce părere aveţi de blog? Şi ceva sfaturi? Şi încă un serviciu vă mai cer, mai degrabă favoare... dacă citesti postul ăsta, lasă un comment, doar aşa ca să vad caţi cititori am. Merci anticipat!

Mersi, si nu-n ultimul rand, La multi ani In Lala's Head!

New Toy

I haz it!
De multă vreme mi-am dorit un aparat mai bun. Nu că actualul aparat cu care fac poze nu ar fii bun... Dar am înca o jucărie. Cei drept este împrumutat pentru o perioadă de 2-3 săptămani.

Zilele astea mă voi juca cu un Canon eos 3000. Am 2 obiective la el, printre care şi un tele.

Încă odată vreau să-i mulţumesc domnului Cristi Anghelescu pentru că mi-a dat şansa de a experimenta cu aparatele pe film.

Im happy!

L-am găsit!

Cum pe cine?!...pe nenea telefon! În maşina unui prieten. E acolo de duminică seara. Mi-am dat seama că lipseşte, telefonul, doar luni dimineaţa. Am crezut că iarăşi e undeva prin casă şi o sa-l găsesc eu odată şi odată, şi deaia nu am pornit în căutarea lui.

Azi, facând curaţenie în birou mi-am găsit capacul de la stiloul meu preferat. Defapt e singurul stilou, şi deaia e cel preferat, dar asta nu înseamnă că este un stilou care nu ar putea să fie preferatul cuiva,sau al meu, care defapt şi este. Capacul a fost dat dispărut timp de 2 luni, timp în care stiloul a ramas fara capac, deci pe tuşa. Şi acuma, culmea culmilor, un lucru oarecum previzibil la mine, nu mai găsesc stiloul.
Bineîţeles că peste o lună îl voi găsii, sau sper.

Wtf?!


Ce să inţeleg din poza de alături? Intră câte doi la toaleta?

Interesant...

Poza e făcută la Cucuiş, la mănăstirea Cucuiş.

Bonus-O perla de la un prieten: "Eu îl cunosc pe omul ăsta, dar nu ştiu cum îl cheamă!"

Idei nocturne

Majoritatea ideilor îmi vin în timpul zilei dar azi se pare că nu.
Hai să fiu un MithBustter pentru o zii.

Deci:
Mitul: românul este frate cu codrul.



Realitate: Românul e frate cu drujba.



Trist dar adevărat!

am făcut acest post văzand o campanie asemănătoare pe protv. Btw, ideea principală, e din Maxim.

Plictiseală

Acesta este cuvântul care-mi descrie cel mai bine ziua pe care am avu-to.

De dimineaţa am fost la Deva să caut skateshopul [cu evidentul scop de a cumpăra ceva]. Nu l-am găsit. Şi am ajuns la concluzia asta dupa ce am umblat peste tot in Deva in cautarea afurisitului ală de magazin. Cam pe la 12:30 am ajuns acasă.

Şi asta a fost toată ziua mea. Am vrut să merg în Deva la concertul Holograf şi Voltaj dar nimeni nu venea cu mine [srry, nu mă lasă, n-am chef sau ieşeau de pe mess fără să mă anunţe] şi singur nu vroiam să merg, şi nici n-am mers.

Trăgând linie, ce am făcut în vacanţa asta, din căte mi-am propus?
Nimica!

1(unu) Mai

Ce zi frumoasa îi azi. Am un vecin foarte draguţ care îmi pune muzica, indiferent dacă vreau sau nu. "Iubesteţi aproapele" [ma iubeşte]
Îl văd în chiloţi lângă grătarul amplasat strategic în singurul petec de verdeaţa din curte...
Acuma fiecare cum poate şi cu ce poate, nu?!
Am scris prea repede un post. Acuma ar fii fost cel mai bun moment[sau ieri] să scriu postul acesta.
POST.

Recomand

Ador piesa, link de la Dana, merci inca o data!:-*

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire