Ebu

În general, nu prea particip la concursurile destinate bloggerilor din mai multe motive, unul dintre ele find probabilitatea mică de câştig. Dar acuma mi-am luat inima în dinţi şi m-am hotărât să particip şi eu la concursul organizat de EBU. Regulile concursului, pentru cei care vor să participe, sau sunt curioşi, pot fi găsite aici.

Magazinul virtual EBU a fost lansat de curând. Mai exact ieri, 11 decembrie. În primul rând trebuie să apreciez metoda lor de advertising: au mers direct la ţintă, adică la bloggeri. Aşa au determinat oamenii să scrie de ei, fiind tentaţi de premile mai mult decât apetisante. Eu din acest motiv scriu, pentru că mă tentează premile. Nu m-ar deranja un monitor nou, sau un aparat foto în plus.

Situl este unul foarte plăcut, designul fiind unul excepţional. Nu oboseşte ochiul, dar nici nu te plictiseşte, sunt butoane peste tot! Cu cât te uiţi mai atent, cu atât descoperi mai mult! Ceea ce ma impresionat în mod plăcut a fost livrarea oriunde în ţară, care se face gratuit, dacă achiziţionezi produse în valoare de minim 100 ron. Nu am mai auzit de magazine online cu o asemenea ofertă. Uite aici încă o bilă albă pentru EBU.

Am observat că au o gamă variată de produse, de la telefoane mobile până la fiare de călcat! Bag mâna în foc că Domo.ro o să piardă ceva clienţi în favoarea lor. E un site bine pus la punct, curat, aranjat, dar simplu, găsind tot ce vrei, când vrei, fără prea mare efort.

Este clar un pas înainte pentru magazinele on-line din Romania. Un pas înainte mult aşteptat şi bine venit. Cu siguranţa dacă voi avea nevoie de ceva, de orice, voi apela la EBU.

Acest articol a fost scris pentru concursul EBU.

M-am mutat!

Cu căţel şi cu purcel, m-am mutat pe wordpress.

Trebuie să recunosc că mi-a fost greu să ma despart de In Lala's Head, dar, n-ai ce-i face, aşa e în tenis! Parcă mă despart de un vechi prieten... Dupa 10 luni şi 10 zile[ce ironic] mă despart de blog...

Am anumite avantaje pe wordpress, cum ar fii statistica, panoul de control mai divers... PhotoBlogu rămâne acolo unde este.

Şi să nu uit! LINK.

Nigga'

Mă consider un baiat calm, liniştit care-şi vede de treaba lui. Nu sunt violent deloc, nu-mi place violenţa.
Dar, mai am şi eu nişte momente în care mi-aş dorii să am fizicul unui bodyguard sau cel puţin un aparat de curentat.

Mă enervează la culme tăranul de la terasa.’’Ţăranul de terasa’’ acela e genul de om care se face remarcat oriunde ar fii, în cazul acesta la terasa, prin poluare fonică. Telefonul cu manele îl ajută, dar şi grohăiturile(se vor a fi cuvinte). Genul de om care mă scoate din sărite: are numai beşini în cap, se consideră deştept, frumos, tare, shukaru’ shukarilor. Are cioc, dar şi perciuni alungiţi până la barbă. Nu ştiu cum se numesc, dar ştiu că sunt subţiri. Şi are cercei! Cel puţin 3. Unu mai mare ca altu, găurile fiind total aiurea... cei trei cercei formează un arc de cerc, sau să fie semnul de la Nike?

Dar din păcate, sau din fericire pentru ei, nu am fizicul necesar şi nici teaserul.

Şi ar mai fi un exemplar. Cioara! Ţiganu’ la pubertate. Freză tip ţepi, cu bluză Pulma şi figuri pe tot corpul. Genul de cioră care le cere banii la copii din gimnaziu altfel îi bate. Era unul ca genu’ descris mai sus când eram în gimnaziu. Avea o armată de lingăi după el. Cel cu limba cea mai lungă era unu gras şi mic. Dacă nu era prieten cu Laurenţiu, cioara, mânca bătaie de la toţi. Telefonul lui era întodeauna în mână la Cioară, care, în timpul şcolii, era proprietarul telefonului.
Ţin minte odată că luasem o palmă de la Cioară şi grasu’ se râdea de mine. După ce am ajuns la o distanţă sigură de ei, le-am bagat p**e-n gură cu un zâmbet larg. Ştiam că o să iau bătaie , dar măcar m-am descărcat. În timpul orei am mers la baie. Şi surpriză, grasu era acolo. Tremuram, dar tot m-am dus la el. N-aveţi idee ce bine m-am simţit când i-am văzut ochii cât cepele când eram cu mâna la el în gât. Nu l-am lovit, l-am speriat bine şi i-am spus să mă lase în pace.

Partea interesantă era că după şcoală mă aştepta cioara şi grasu. Cioara m-a luat de după cap şi a început să vorbească cu mine, nu mai ţin minte ce a zis, dar ştiu sigur că nu m-a lovit sau ceva. Dar venise grasu’ din spate şi mă lovise cu podu’ pălmii în ureche.

Atunci am jurat, că următoarea dată când îl prind singur, îl string de bijuterii până plânge!

Timp şi inspiraţie

De inspiratie si de timp am avut nevoie zilele astea ca sa pot scrie pe blog. Din pacate, ele au lipsit cu desavârsire.

Joi am participat la o sesiune de comunicari la Deva cu profesoara de fizica. Am facut o prezentare în PowerPoint (merci Atiila pentru backround) si un referat. Tema sesiunii era despre cosmos si cunoasterea lui. Am învatat una alta si am luat un 10 la fizica, am crescut în ochii profesoarei, si am primit si un atestat.

Sâmbata am participat la un festival de poezie la scoala. Au fost si scriitori care au scris poeziile recitate. Eu am spart gheata, fiind primul care a recitat. Emotii, si o mica bâlba, care, spre usurarea mea, a trecut relativ neobservata. Dupa ce toata lumea a terminat de recitat, autorii si profesorii nostrii de româna au început sa discute despre degradarea poeziilor. Ca sunt invadate de urât, ca nu mai au farmecul de demult. Scriitori care apar la TV nu apar la ore potrivite, dimpotriva, la ore gen 1-2(noaptea). În schimb sunt promovate altele, care nici macar nu au aceiasi valoare ca si poeziile, dar se ’’consuma’’ pentru ca sunt difuzate la ora potrivita. Ma refer la altele la, de exemplu, la carti lansate de personalitati, care nici macar nu ajung la a mia parte din opera lui Eugen Evu, Paulina Popa...

Oricum n-am pierdut timpul. Am terminat 2 carti saptamâna asta

1. ’’12 ani cu Hitler’’- E scrisa de o fosta secretara de a lui Hitler, care timp de 12 ani, a fost zi si noapte cu Hitler.
2. ’’Homo Videns’’ de Giovani Sartorii- Descrie imbecilizare prin televiuziune a homo sapiensului, care devine homo videns. O noua forma de analfabetism: omul vede, aude, simte, dar nu prelucreaza in totalitate tot ce vede, aude, simte. E ca si un copil care vede o fotografie cu tema abstracta, nu întelege ce vede, dar vede.

Nu-mi place

Ploaia. Nu-mi place. De ce?

Deasta:

  1. La mine se aplică foarte bine legile lui Murphy. Indiferent de cât de încet merg, tot mă voi uda pe pantaloni şi m-i voi stropii. Deci când plouă mă murdăresc.
  2. De fiecare dată când plouă îmi dau seama că nu am umbrelă. Şi nu găsesc nici o umbrelă în casă care să fie perfect funcţională. Şi aleg una aleatoriu din cele 3. O aleg taman pe cea mai futută dintre toate.[legiile lui murphy]
  3. Pentru că e frig afară când plouă. Şi eu am mâinile reci majoritatea timpului. Şi când plouă nici nu m-i le pot băga pe toate[2] în buzunar, pentru că o mână ţine umbrela.
  1. Pentru că dacă plouă iarna zăpada se face cioaflă. Şi dacă e cioaflă mă murdăresc şi mai tare.
Deci pleacă ploaie pleacă!

Cum adică?!


Cum adică de sine stătător?

Pauză

Cu prilejul zilei Educatorului nu am făcut şcoală. N-am putut să scriu nimica pe blog pentru că am făcut greşeala de a-i spune fratelui meu că are un coleg fifa 09. E obsedat de joc, dar îl înţeleg.

Am redescoperit copilul din mine azi. Am găsit o praştie şi 2 ore am avut de lucru în grădină: nici un măr(fruct) nu a scăpat neatins, nici o vrăbiuţă nu a scăpat fără să fie stresată.

După asta am râs de câinele meu când a încercat să treacă printr-un termopan... Păcat că s-a învăţat minte şi nu l-am putut filma.

Per total n-a fost o zi pierdută.

Nici un animal care apare în acest articol nu a fost rănit.
La mulţi ani educatorule!

200

Yupiii! Postul acesta este cel norocos, cu numarul 200.

200 de ideei din 2 ianuarie 2008. Ţin minte că am mai scris un post aniversar când am ajuns la postul cu mirifica cifra de 100. Urmează să caut în arhivă când am scris postul acela, astfel voi afla în cât timp am scris 100 de articole.

Ne mai citim, salutare!

LE: vreo 100 de posturi în 137 de zile!

3000 şi creşte

Am ajuns la 3000 de vizite, defapt deja am trecut de 3000. Eu cred că au fost mult mai multe...

Oricum e bine şi aşa rău. Vorba lu' Tata.

Deci nu!

Orăştia este un oraş destul de mic cu un număr destul de mic de bloggeri. Cei pe care îi cunosc eu sunt: Bogdan, Alex, Fometoc, Radu Alin, Călinocea... Sunt sigur că sunt mai mulţi dar nu cred că-i cunosc.

Mai nou, a apărut un nou blog în blogosfera Orăştiană. Ocps. Destul de discutat despre el. Ideea blogului este una destul de simplă: cu şi despre cocalari si piţipoance. Bravo lor, bună temă pentru blog, bun design...

Care este problema mea? Lumea crede că eu l-am creat. Şi care ar fi problema în asta?

Păi e una dureros de mare. Toţi cocalarii şi pitzipoancele care apar pe site caută răzbunare, şi eu cad de prost în numele celui care a creat site-ul. Şi uite aşa îmi vor smulge capul, şi vor scrie pe D&G şi-şi vor face poze cu el în oglindă.

Deci, gândiţi înainte să arătaţi cu degetul, şi mai ales, înainte să mi-o iau în freză!


Danke!!!!

Ironii

Ieri mă întorceam de la şcoala cu Ipod-ul urlându-mi în urechi. Nu prea auzeam ce se întamplă îm jurul meu. Permiteţi-mi să fac o paranteză... o profesoară ne-a povestit de un student, care fericit că şi-a luat examenele se plimba prin Timişoara cu Mp3 în urechi. L-a călcat trolebuzu'... asta da ironie!

Revenind, cum aveam Ipod-ul în urechi nu auzeam ce se întamplă în jurul meu(am mai spus asta nu?) şi văd doi kinderi cum se apropiau de mine. Ghinionul lor a fost că după ce au trecut de mine s-a schi,bat melodia. Şi i-am auzit cum mă înjurau!

Mama voastră de embrioni, mi-am spus în gând şi am fugit spre ei. Au fugit ca din puşca, astfel ''făcând dreptate''.

Acuma stau să mă întreb, de câte ori am fost înjurat pe stradă fără să-mi dau seama?

Rasism

Câţi dintre noi n'au avut cel puţin odată sentimente rasiste. Bag mâna în foc să spun că toţi au fost încercaţi de asemenea sentimente la un anumit moment. Fie că eşti rasist cu bulgari, turci, unguri, români sau rommi.

Vreau să vorbesc de rommi. Pentru mine omul înainte de a fi bulgar, turc, ungur sau rrom, este om. Asta nu înseamna că nu am şi eu anumite porniri rasiste. Nu-mi plac ţiganii care îşi pun copii la lucru, când ei sunt capabili să muncească, nu-mi plac tiganii care se manifestă pe străzi[urlă, înjură] nu-mi plac ţiganii care fură.

Încep să cred că societatea în care trăiesc[şi trag această concluzie cu un gust amar] este rasistă indiferent de felul de ţigani. NU toţi ţigani sunt aşa. Recunosc că marea majoritatea sunt aşa, dar cum spuneam înainte, nu toţi sunt la fel. Cel mai elocvent exemplu este al lui Nina.

Nina este o prietena veche de a mamei mele. Nu stiu cum sau cunoscut dar se intelegeau destul de bine. Cand mama avea nevoie de ajutor la curatenie, Nina intodeauna era prima optiune. Facea curatenie foarte bine. Era o femeie tacuta, micuta de statura, cu parul lung de abanos. Avea o casa micuta, cu o singura camera. Trebuie sa recunosc ca era foarte curata, camera cu un miros proaspat, de casa ingrijita.

Este mama a 4 copiii, 2 fete şi 2 baieţi. Toţi au cei 7 ani de acasă. Nişte copii de nota 10 care au mai multă educaţie decât mulţi colegi de ai mei. Muncitori, cu bun-simţ, respectuoşi.
Care credeţi că sunt şansele lor de a reuşii în societatea de astăzi? Nule! Pentru simplul fapt că sunt de etnie rromă sunt condamnaţi de societate la o viată de lucru în Spania/Italia. Oare când vom ajunge la un nivel unde oameni sunt trataţi în funcţie de seriozitate/realizări/abilităţi şi nu după naţie şi culoarea pielii.


Note to self: acesta este iară' un articol bun[parerea mea] care va rămâne cu 0 comentarii...

Muzici noi şi nu prea

Un video clip care e garantat sa-ti descreteasca fruntea. Genial. Nici piesa nu se lasa mai prejos.




I'm a heartbreaker, nothin' more to say.

Laughing Out Loud

Sau un titlu alternativ ar fi LOD, adică link of the day.

Aici, linkul de care spuneam.

Via.

Religie?

Citiţi asta înainte şi apoi continuaţi citirea postului meu.

Am văzut ştirea asta când butonam telecomanda. Şi mi-a dat de gândit. Câte enoriaşe au fost ''împărtăşite'' de pope până acuma şi n-au spus nimănui?!

Vara asta aveam o discuţie cu un prieten, când eram în Loreto. Ce fac parinţii, popele, căşugări toată ziua. Mănânci de pe bani lor, a enoriaşilor, stai şi te rogi în linişte. Mă gândeam cum ar fii să urmez şi eu calea sfântă. Să ma fac că mă rog toată ziua, şi să stau cu burta la soare. E clar, nu e uşor, ai voie să faci anumite lucruri, pe când altele nu. Nu toţi pot fii pope. Cei care nu pot să fie, dar tot urmează această ''carieră'' ajung ca nenea, acuzat de viol.

Pardon, de vătămare corporală, există şi posibilitatea ca părintele să fie acuzat doar de vătămare corporală.

După cum am mai spus, în vacanţă am fost în Italia, şi am văzut şi Capela Sixtină. Uriaşă, incredibil de frumoasă, de ameţitor de frumoasă. Unde a intrat, pictat şi expus lucrări Michelangelo. Marele Michelangelo. Fotografiatul era permis acolo.

Pe când într-o biserică obscură, cu nişte ''desene'' anemice, făcute de autori relativi anonimi, n-ai voie să fotografiezi, să filmezi, nimica... De ce?

Asemănări?

Între videoclipul acesta şi acesta? Sau doar m'i se pare mie?

The Ting Things, excelentă trupă, superbe piese, merita ascultată!

7 nation army, are un videoclip superb, cred că cel mai reuşit văzut de mine. Nici piesa nu se lasă mai prejos.

Fuck'em

De multe ori, aceasta este reacţia mea când mă uit pe Mtv la ''My super sweet sixteen''.

Inexplicabil, mă enervez la culme când văd fetele acelea cât sunt de îngâmfate. Au alte standarde, absolut cretine după părerea mea: nu contează cât de bine se simt, nu contează câţi bani strică, atâta timp cât petrecerea ei are un invitat[cântăreţ de obicei] mai faimos ca al fostei pitzipoance care şi'a ţinut ziua.

Emisiunea care ma enervat cel mai mult a fost cu o grasă.[ vreau să lamuresc ceva, nu am nimica cu persoanele care sunt puţin mai plinuţe, dar o să vedeţi imediat de ce am inclus'o în peisaj] Ei bine, tipa asta[ îi spun tipă pentru că avea greutatea a 2 fete de 16 ani] era foarte îngâmfată încât şi'a umilit prietenele. Modul în care le'a umilit m'i să părut un motiv bun pentru a o lua la bătaie: ea dădea o petrecere cu tema celor 7 păcate. Pentru ca prietenele ei cele mai bune ca să poată să fie lângă ea când intră la petrecera. Trebuia să ilustreze câte un păcat. Pe una a pus'o să işi umple gura cu chipsuri şi apoi să bea cola. Cireaşa de pe tort a fost cand a pus'o să'şi toarne cola'n cap. Proasta a făcut'o. Unele dintre ele, care aveau un gram de creier, au refuzat să îşi bată joc de ele şi au refuzat. Atunci vita le spune foarte indignată: Go home! Ele cu bun simţ întreabă dacă mai pot venii la petrecere... răspunsul a fost negativ. Desigur că toată lumea când era filmată îi spunea că o iubeşte. CUM DRACU SĂ NU TE IUBEASCĂ? Le dai băutură, mancare şi distracţie gratis. Aşa a funcţionat şi Roma.

Şi acuma stau să ma gândesc, că mâine împlinesc 16 ani, să dau o petrecere uriaşă, la care 90% din invitaţi să nu'i cunosc, să aduc o trupă[să zicem Fly project sau alţi bâlbâiţi supraevaluaţi] să îmi umilesc prietenii, doar ca să arat cât de tare sunt în faţa camerelor de filmat?!

Nu! Happz b'day mie şi lui Diana.

Manuale

Fiecare elev a pus mână pe unul[ sau ar fi trebuit]. Eu, find elev în clasa a X-a, încă îmi primesc manualele de la stat.

Nu prea mă plâng de ele. Nu mă deranjează[ prea mult] că sunt rupte, desenate, fără coperţi. Mă deranjează când le lipsesc pagini sau numerele paginilor sunt colorate în aşa fel încât nu ştii la ce pagină eşti.

Ceea ce mă deranjează cu adevărat este forma lor. De toate formele: pătrate, dreptunghiulare[unele mai lungi, altele mai late] Puţinele sunt cărţile care seamănă între ele la formă.

Şi pentru că n'au o formă anume, trebuie să cauţi ca un nebun după coperţi potrivite.

Pentru 13 manuale, am 13 coperţi diferite[ partea bună în acest lucru e că le pot diferenţia uşor]

Update

După o lungă periodă în care n'am mai postat nimica, am revenit şi-am urcat poze pe photoblog.

Need feedback!

Silence!


I kill you... Like Achmed, the Dead terorist. Întodeauna am admirat desenele de genul.

Trebuie să ai un ochi bun în aşa fel încât tu să conturezi cu markerul ceva, într-un interval scurt de timp, ca apoi, să iasă ceva atât de amuzant, atât de minunat!

Întrebare şi răspuns

Î: Şti ce fac când mă enervez?!
R: Aştept să mă calmez!!!

Back to school

Au venit ploile, copaci îşi pierd frunzele, toată natura îşi pierde verdele hipnotizant şi la televizor auzim ştiri care ne informează faptul că anul şcolar nu poate începe în judeţul X, din cauza şcolilor, care stau să se prăbuşească... Toate acestea pot să însemne un singur lucru, a venit Septembrie, şi cu ea a venit şi un nou an şcolar.

Întodeauna am fost intrigat, cum de în fiecare an şcolile se deteriorează pe parcursul verii în aşa fel încât toamna nu se mai poate învăţa în ele, deoarece reprezintă un real pericol pentru elevi.

Sincer mă bucur că reîncepe şcoala. Deja începeam să ma plictisesc în vacanţă, şi doream din tot sufletul să înceapă şcoala. O să revăd profesorii, parcă şi de ei îmi este dor, de felul în care urlă pe colegi, felul în care ne fac să ne simţim mici şi neştiutori [asta în cazul Domnului Ghintuială, căruia îi urez cele bune cu această ocazie]

Parcă îmi este dor să râd de gorilele din curtea şcolii, care au orgasme la vederea mingii de fotbal, lovind-o cu piciorul în aşa fel încât elevi nevinovaţi să poarte suavele urme ale sărutului mingii de fotbal: vânătăi, porţiune de piele înroşită...

Nu îmi este dor de lucrări, de matematică şi de profesoara de logică, care BTW, nu e logică deloc!

Ipod


Am primit unul, defapt mi-am cumpărat unul de la un prieten. Aproape moca, Ipodul find puţin uzat, încă funcţionând ca şi în ziua din care a ieşit din fabrică.

E bunicel, îţi face viaţa mai frumoasă. Totul merge mai bine pe muzică. Ce nu-mi place la el e faptul că nu are prea multe setări, nu prea pot să-l personalizez şi duc lipsa setări care îmi reglează luminozitatea ecranului.

În rest e uber GG!

Mda

Mai bine am un blog personal cu nu mai mult de 50 de vizitatori pe zi decât toate textele de pe blog să fie copiate din vreo sursă [sau o mare majoritate] să am un spike de 300 pe zi, vizitatori făcuţi prin spam şi prin înjuratul lui Zoso, care acuma a devenit o acţiune obligatorie, un punct dintr'o to do list, dacă vrei să fi un blogger mare.

Post cu dedicaţie, către Gigutzu, în legătură cu postu' acesta. O imagine face mai mult decât o mie de cuvinte!

Dreams come true!

Cum altfel putea să se termine o vacanţă de altfel perfectă decât prin un cadou de zile mari.

Tata[a.k.a. Ionuţ, Ionică, O'neil] ne-a cumpărat şi dăruit mie şi lui Alexandărvici [that would be mz bro'] o motocicletă de teren.

Îmi doream asta de foarte mult timp, această pasiune find moştenită de la tata, care e motociclist înrăit. Oricum, e superb să stai în şa şi sa mergi pe câmp, admirând natura...

Azi am admirat atât de mult încât am bătături în palmă!



Life's good!

Bye Internet Explorer

Welcome Firefox!

Eu sunt o persoană conservatoare. Nu-mi place să schimb ceva cu care sunt obisnuit cu ceva cu care nu sunt prea familirizat.

Un exemplu ar fi racheta mea de tenis. Ştiu ca nu e cea mai bună de pe piaţă, nici cea mai performantă, dar tot nu o schimb. De ce? Pentru că sunt obişnuit cu ea, grip-ul e format după mâna mea, o cunosc bine. Dacă ar trebuii să o schimb, sunt sigur că jocul meu de tenis va fi afectat.
Revenind, am urmat sfatul unor prieteni, şi am renunţat la Internet Exploret în favoarea Firefox-ului. Trebuie să recunosc că e o schimbare în bine, din care nu am avut nimic de pierdut.

Firefox rulez, chiar are câteva avantaje faţă de IE, defecte, încă n-am găsit.


Btw: Fometocu' şi-a tras blog. Go check it out!

Superbă

Acesta este singurul cu care pot descrie următoarea melodie. Îţi ridică moralul!

Leapşaaaa

A trecut ceva timp de când nu am mai primit o leapşă de la cineva... gOgetit m-a rezolvat şi vrea să afle care sunt defectele mele.

Deci, prin urmare, rezultă lista cu defectele mele, cel puţin cele de care sunt conştient:

  • mă enervez uşor, dar nu toţi chiar mă pot enerva, doar o mână de oameni
  • sunt încăpăţânat
  • neserios
  • mă plictisesc prea uşor
  • greu impresionabil
  • pretenţios
  • arogant
  • mă cred superior faţă de mulţi, dar încep să cred că nu cred că sunt superior faţă de alţii, chiar sunt
  • înjur când mă enervez
  • nu-mi plac ţigani care nu lucrează sau care cerşesc, deci încă un defect, sunt rasist
Leapşa merge către Bogdan, Radu şi Alexxx.

O idee

O idee foarte bună în părerea mea, şi al lui Andrei, cunoscut în unele cercuri sub nick-ul de Fometoc.

Din vorbă în vorbă ajung cu să discut cu Fmtc! despre şcoală. Ideea ne-a venit când discutam despre materii. Muzica de exemplu: n'ar fi frumos să învăţăm şi alte feluri de muzică[ sublienez faptul că nu contest importanţa muzici clasice, muzicii compozitorilor români] Să avem teme de genul: învaţă biografia trupei X, cine sunt membri. Să se studieze şi muzica modernă, să se analizeze originile fiecărui gen de muzică.

Sau pentru pasionaţi de fotografie, cursuri de fotografie, cursuri de artă şi tehnică fotografică. Din păcate, tot ce avem sunt cluburile de fotbal, dă cu picioru'n minge, aşa cum o să dai cu picioru' în şansa de a deveni cineva. Mă rog...

gOgetit, tu ce materii ai vrea să faci adiţional la şcoală?

Pentru că pot

Am fost in Italia, în vacanţă, sau concediu, cum îmi place mie să-i spun, concediu pentru că vara asta am lucrat, iar din banii pe care i-am câştigat, mi-am acoperit toate cheltuielile din Italia.

A fost super, având în considerare faptul că am fost cu un foarte bun prieten. Unul din vreo 3. Marea Adriatică o vedeam de pe geam.

Am vizitat Roma, oraşul celor şapte coline. Superb dar aglomerat şi nimic din oraşul acela nu era pe gratis, absolut nimica. Am făcut turul Romei cu autobuz decapotat. Am primit căşti la intrarea în autobuz, căşti din care auzeam tot ce vedeam. Adică dacă treceam pe langa o cladire cu o anumita importanţă istorică, eram informaţi de vechimea ei, de cine a fost construită, la ce a folosit... În spatele meu erau un cuplu de americani, care[,] când au observat colosalitatea Coloseumului au exclamat: Jesus fucking Cristh, it's unfuckingbelivable!

În oraşul în care am stat, în piaţă, seara s-a organizat o expoziţie de maşini de epocă. Superbe! Fiat, Lancia, Porshe, Cadilac, Susuky, toate în haine de gală. Mie cel mai mult mi-a plăcut un Vespa clasic, cât şi o Lancia cu aspect de hot-rod. Dacă tot vorbim de maşini clasice, ştiaţi că la aniversarea de 14 ani, am primit de la unchiul meu cel mai frumos cadou posibil, o maşină. Şi încă ce maşină: o Skoda Felicia roşie, decapotabilă, din 1963, clasică. Acuma e în curs de restaurare, restaurare făcută de mine şi tata. Sper ca până la 18 să o termin!

Am văzut cerşetori (R)români în Roma, am văzut două fete românce cum sunt date jos din tren pentru că n'aveau bilet. Controlorul n'a stat la discuţi, legea se aplică [sau ar trebuii] în mod egal tuturor.

Per total am avut o vacanţă superbă, plină de adrenalină. Am văzut nişte locuri superbe, care n'am crezut că o să le văd curând. Am revăzut Sarmisegutuza, fosta capitală a statului Dac, şi am văzut portul de unde a plecat Traian când a cucerit Dacia, am văzut Coloseumul, Capela Sixtină, casa lui Iisus...

Life's Good!

Back

M-am întors din Italia. Nu credeam că o să spun asta vreodată dar chiar mi-a fost dor de Romania... defapt mai mult mi-a fost dor de bucătăria romănească şi de prieteni şi familie.

Iniţial, trebuia să vin cu avionu', apoi trebuia să vin cu o cunoştinţă, şi până la urmă m-am întors cu un autocar Atlantsib. O mică întârziere de 6 ore... la 8 jumare eram în locul de unde urma să plec către Romania... doar la 2 a venit autocaru'... shit!

Am dormit prea puţin pe autocar, fiind al dracu' de inconfortabil! Plin de babe care se întorc de la copii, de nesimţiţi şi burtoşi[ şi burtoase].

Întoarcerea în ţară nu a fost confortabilă, dar nu contează, pentru că vacanţa a fost una memorabilă, cu adevărat extraordinară!

Sono arrivato!

sau am ajuns in Italia! Cu bine, intreg.

Drumul a durat doua zile, prima noapte dormind in Ungaria, aproape de vama cu Austria. Drumul a fost lung si plictisitor. Clipele cele mai distractive au fost cand am depasit un Lamborghini Galardo [nu stationa, si nu era stricat] si un Maserati.

Am ajuns ieri seara la 7. Mai vorbim!

Ciao!

Adio muchachos!

sunt absolut sigur ca nu am scris corect, dar n'am de gând să'l corectez, de ce?! Deasta!

Probabil că, dragă cititorule, ţi-ai dat seama din titlu' că plec undeva. Eii, dacă nu ţi-ai dat seama, îţi spun eu: plec în Italia. Nu de tot, timp de 10 zile, în vacanţă. O să ''locuiesc'' în Osimo. De asemenea o noapte, sau două, o să le petrec la Roma.

Plec fără părinţi, fără frate. Singur. Adică merg la un prieten în Italia, care el e acuma în Romania. Eu doar duminică plec, dar vreau să profit de zilele astea, şi nu cred că o să am acces la internet unde am eu de gând să merg.

Ciao!

Despre profesionalism

Seara, pornesc calculatorul, încerc să ma conectez la net, nu merge. Sun la relaţi cu clienţi.[btw, au schimbat melodia de la hold line, deja te enerva]

Răspunde un centralist, se prezintă, formalităţi şi alte chestii, şi îmi dă instrucţiuni... Cred că era obişnuit să vorbească cu ţărani, pentru că altcumva nu-mi explic de ce mi-a explicat cum să restartez calculatorul, citez:"dă click pe butonu verde, ăla pe care scrie start, dupaia dă click pe butonu' roşu, ală primu', şi dupaia click pe butonu' verde'' am încheiat citatul. Răspunsul meu a fost ceva de genul ''no shit?!''

Cel mai mult m-a distrat când pronunţa enable[îl citea pe litere, româneşte] sau când mi-a spus să dau click pe network manager: ''click pe network ..., pe aia cu 'n' de la Nicu''.

Puţin mai mult profesionalism, RomTeleCom şi angajaţii dacă se poate!

Exagerat

Mi-am pierdut husa camerei foto şi încărcătorul acumulatorului. Cum eu duminică plec[o să vă spun eu zilele următoare unde plec] am nevoie de baterie şi încărcător... Am mers din nou în zona în care credeam că l-am pierdut, l-am căutat dar tot nu l-am găsit.

Ce să fac?! L-am comandat de pe net, mai exact de pe shopit. Un miulion 700 un incarcator plus husa, 1 850... greşelile se plătesc, cu plata la livrare...

N'ai cu cine...

...nişte ţărani! Cei de la C'ava Doro nu cred că ştiau că sloganul lor se va integra foarte bine în anumite situaţi reale. Cum ar fi aceasta:
(click pentru a mării)
Nu sunt atotştiutor, dar un paznic, care ar trebuii să păzească o bancă, nu ar trebuii să nu doarmă? Am eu o vagă impresie că dacă ar dormii mai puţin în timpul programului şi-ar face treaba mai bine, mai profesionist.

Amintiri memorabile 2

După cum am promis, continuarea de la articolul acesta.

Day 2

Dimineaţa cei doi Adi au plecat şi am rămas doar 5. Am mers până la Sarmisegetuza Regia. Încă o dată am fost mândru că sunt român dar am rămas şi cu un gust amar în gură, când am văzut cum se comportă turistul român. Avem o ţară frumoasă, incredibil de frumoasă. Dar din păcate nu e exploatată la adevăratul potenţial...

După ce am plecat din cetate am urcat la Şteaua Mare. Şteaua Mare e o stână. În fiecare an campăm în apropierea ei, anul acesta n-am făcut excepţie. Pentru că am câştigat concursul de pus cortul, care avea ca premiu dreptul de a sta relaxat, nefind nevoit să adun lemne pentru foc. În acel timp am mâncat afine de munte până când am avut limba şi mâinile mov.

Seara, la insistenţele lui Sorin am dormit cu el în cort, pe motivul că el nu doarme singur, ca moare de frig.Eu şi Ştefan nu vroiam să împărţim cortul cu el pentru că sforăie ca şi o drujbă gripată. Eu n-am putut dormi, şi nici tata, care era la 6 m depărtare, în alt cort. La 5 dimineaţa m-am trezit, am reînviat focu' şi am adormit lângă el.

Day 3

După ce am luat micul-dejun la stână, mic dejun care consta în balmoş, am plecat către cabana Prislop. Drumul pâna acolo a fost relativ normal. Tata, Alex şi Sorin se opreau să pescuiască, în timp ce eu şi Ştefan mergeam în faţa, hrănindu-ne cu frăguţe.[delicioase]
La cabana Prislop ne-am întâlnit cu nişte prieteni, şi ei cu jeepurile. Drumul spre casă a durat vreo 3 ore, in loc de una, pentru că am mers pe alt drum, mult mai palpitant.

Am văzut peisaje de neuitat şi am cunoscut şi câteva persoane cu adevărat memorabile. Am uitat să vă spun. Am urcat într-un releu, turn roşu. Se vedea muntele de acolo superb. Asta e adevărata Românie, cea frumoasă, cea apreciată, cea de care m-am îndrăgostit.

Amintiri memorabile

Fiecare dintre noi va avea[sau a avut] în viaţă câteva momente, amintiri memorabile, care nu vor fi uitate niciodată. Zilele astea am trăit aceste momente. Am scris despre asta aici, şi cum am promis, vin impresile şi pozele.

Deci: Toată expediţia asta a durat 3 zile. Vineri pe la ora 4 am plecat din Orăştie cu jeepurile. Participanţi expediţiei au fost: eu, tata, Ştefan[prieten bun], Sorin[tatăl prietenului, finul părinţilor mei] şi fratele meu, Alejandro.

Day 1

În prima noapte aveam de gând să dormim la cabana noastră din Grădişte. Din moment ce urma să dormim acolo m-am gândit să-mi iau şi încărcătorul de la camera de fotografiat cu mine, şi să profit de electricitate.

Dacă mergeam pe drumuri mai normale, ca nişte oameni normali, am fi făcut din Orăştie până la cabana cam 30 de km. Dar nu, am mers pe dealuri. 56 de km. Vreau să spun că n-am regretat niciodată această decizie. Peisaje superbe. Oameni prietenoşi, sociali. Am fotografiat o şcoală construită de maghiari in 1907 care încă se ţine pe picioare destul de bine. Am făcut cunoştinţă cu femeia care nu crede că a murit Ceauşescu'[no shit][mi-am dat seama de ceva când am scris Ceauşescu: dacă încă eram conduşi de tovarăş, eram owned] Sorin sa abţinut să nu râdă şi a întrebat foarte mirat: Da' o murit Ceauşescu'?.

Distracţia şi adrenalina a venit când am fost minţiţi de nişte ciobani, minciună care a făcut un jeep să se răstoarne de 2 ori[nimeni nu a păţit nimica] O roată din faţă s-a înfipt în pământ, doar 3 roţi atingând solul. După ce revinul jeepul cu piciparele/roţile pe pământ porneşte iarăşi. Acuma iarăşi cade... singura diferenţă e că acuma e cu 2 roţi în aer. În timp ce îl impingeam, Adi[am uitat să vă spun, sau alăturat expediţiei timp de o zi Adi[mic la înălţime] şi Adi[mare la înălţime], amândoi pe motociclete] a întrebat dacă maşina e băgată în viteză sau e frâna de mână trasă[întrebarea asta sa pus când roţile erau în aer şi urmau să atingă solul într-o secundă] Cei care ştiu cum funcţionează o maşina cred că ştiu ce a urmat... A luat-o'n jos la vale maşina, până al urmă oprinduse cu ''pula'n sus''-Sorin.

După ce ieşim din vale, îmi dau seama că nu-mi găsesc husa camerei de fotografiat. Am căutat, dar n-am găsit nimica. Odată cu husa camerei sa pierdut tot ce mai era înăuntru': telecomanda camerei şi încărcătorul. Degeaba am căutat, tot n-am găsit husa aia nenorocită.

Drumul spre casă a fost superb, prin pădure. Nu pot spune că am mers pe drum pentru că ''drumul'' era udat de râu. Când am ajuns la cabană am dormit ca eroi, cei 2 Adi plecând dimineaţa la 7.

Va urma...

Road trip

Ca'n fiecare an plec la munte vara cu tata, fratele si nişte prieteni. Anul acesta, mergem cu 2 suzuki samurai în loc de unul acompaniat de o motocicletă de teren.

Ne citim duminică, sau luni cel târziu. Impresii, poze, luni.

Over and out.

Dreaming Big

Very big I might say.

A început Olimpiada de la Beijing. Superb totul, m-a lăsat mască. Când nu urmăream sportivii români [btw, gg până acuma, SUCCES MAXIM în continuare] mă uitam la fotoreporteri. Cu un dslr dotatat cu un teleobiectiv.

Aşa aş vrea să fiu şi eu peste câţiva ani. Nu neapărat la evenimente sportive, aş face orice ce implică fotografia. Acesta este visul meu. Să am dslr, şi obiective pentru el. Un fisheye, un tele, un macro si unul obişnuit.

Succes României în continuare la Olimpiadă.

Aint I cute?



Sincer acuma, cum v-i se par pozele? Sunt eu în ele, cand eram flăcău tânăr, efectiv cu plete[codiţă]

Mai poţi fi considerat deştept după ce îţi cumperi o maşina pentru familie de 15.000 de euro[cu tot cu înscris, adus şi restu'] mai exact un Golf 5, cu doar 4000 de km parcurşi şi nu mergi cu ea la servici că nu vrei să stea în soare, nu mergi cu ea la Timişoara, că e drumu' rău, nu vrei să mergi cu ea la mare, că e drum lung!

Nu eşti tu un pic cam prost?!

Snapshot's


Şi odată cu pozele astea, a apărut şi watermarkul!
O zii bună!



One bad trip...


Cel puţin aşa a fost excursia de azi dacă vezi partea goală a paharului. â


Noi[eu, Andrei, Gabi] am privit partea plină a paharului. Dimineaţa la 10:30 am plecat din Orăştie, cu destinaţia Costeşti, un sat de munte situat la vreo 17 km de orăşelul nostru. Spre surprinderea mea[ defapt şi al lui Andrei] am reuşit să ajung la destinaţie fără să cer pauză!!!

Într-o excursie anterioră am crezut că[,] cad de pe bicicletă de oboseală... dar azi am fost un veritabil ciclist, demn de turul Franţei, sau al judeţului Hunedoara.


În Costeşti ne-am oprit la ''Popasu' Dacilor'' unde am înfulecat 3 mici, foarte buni. O idee genială mi-a trecut prin cap după ce am plecat de la Popas': să trecem cu bicicletele o punte peste râu... la vreo 10 metri... dacă cădeam, eram pretty seriouslz fucked up! Înainte să ajung la puntiţa cu pricina bicicleta a murit. Efectiv a murit. Ceva la lanţ, s-a rupt, iremediabil. După blestemele de rigoare am continuat drumul. Andrei a avut ceva reţineri în trecerea punţi. Eu trec primul, trec bine... urmează Gabi, şi el bine. Andrei, deşi i-am explicat să calce pe grinzi, nu ştiu ce a făcut, si a intrat cu picioarul prin punte. Mi-am auzit blestemele pentru un an întreg, Andrei tremura de şoc. Bine că nu a păţit nimica.


Pe drum ne-am întâlnit cu un grup de excursionişti cehi cu rucsace[mari] în spate. Am făcut schimb de mailuri cu ei, de treabă oameni, prietenoşi. Le-am dat câteva sfaturi, direcţii şi le-am urat: Drum bun and good luck! Spre surprinderea mea au înţeles drum bun.


Am găsit un loc bun de baie, apă până la piept şi pe fund era nisip. Singuru' lucru care nu mi-a plăcut e că apa era cancer! Rece, dar asta nu ne-a oprit din scăldat. După ce am spart o sticlă de apa[sticlă de plastic], singura apă care o aveam, am fost nevoit să merg să îmi dea oamenii de la cabana nişte apă într-o sticlă. N'aveam sticlă dar mă gândeam că au ei. N'aveau... şi am mers înapoi la 'tabără', am luat bani, şi am cumpărat apă minerală.


Şederea a fost relativ plăcută până când nişte vaci[nu ma refer la fete, ci la vaci, din acelea cu coarne, verişoarele Milkai şi ale Fulgăi] au călcat în picioare tricoul lui Andrei şi au încercat să ne manânce sandvişurile.


Orăştia era la 17 km şi eu nu puteam pedala. Ce să fac? După ce am fost refuzat de un coleg de clasă[locuieşte în Costeşti] când l-am rugat să-mi împrumute bicicleta am descoperit altă alternativă de transport: mă ţineam de umărul lui Gabi, când al lui Andrei, astfel reuşind să ma deplasez cu o viteză rezonabilă.


La doar 8 km de Orăştie[distanţă care de obicei o făceam în juma' de oră, datorită înclinaţiei drumului] am făcut 2 ore. De ce?! Pentru că Gabi făcuse pană! Iarăşi blesteme. După o încercare esuată de a repara roata cu scotch, am decis să mergem pe jos.


Acuma vine partea mai creepy a poveşti! Şi Andrei mâncase mici. Şi deja simţea că ei vor să iese afară. I-am spus să se abţină până când ajunge acasă. Când a făcut Gabi pana m-am gândit la bietu' Andrei. După ce a găsit un loc potrivit pentru delicatul ritual a început. Dupa câteva clipe mă întreabă dacă nu vine cineva: ca'n filme, vedem o fată pe bicicletă îndreptânduse către Andrei. Ulterior mi-a spus Andrei că norocoasa fată e probabil să-i fi văzut ''obraji''


Ultimi 8 km către casă au fost liniştiţi, fără alte peripeţii. Am rămas cu nişte amintiri superbe... cert e că dacă ar fi să mai fac odată asta, n-aş schimba nimica. Poate doar aş face o poză la puntiţă.

Alex de la Orăştie

Orăştia, oraşul totul posibilităţilor.

Noi Orăştieni avem şi un muzicant... Un manelist ca oricare altu'... Cu un nume ca oricare altu' de simplu: Alex de la Orăştie. Nu ne putem lăsa mai prejos...

Din câte am văzut/auzit pe telefoanele cocalarilor de la sat şi nu numai tipu' are succes... rămâne de văzut ce va face...

Într-un fel pot spune că-l admir, pentru că a reuşit să ajungă acolo unde este, şi scote ceva bani din ce face. Dar să nu uităm că cântă manele, şi nu va fi mai mult de un manelist.

Ar trebuii să mă bucur pentru că face Orăştia mai cunoscută? O face cunoscută în modul pozitiv sau negativ? Voi ce părere aveţi?

BTW: Magda[aia de la OTV] a făcut un featuring cu Guţă... acuma la DDD[ DanDiaconescuDirect] o să colcăie studioul de Guţă loveri?!

Omfg! Genială piesa, genial sunetul, genial ritmul, versurile ^_^ !

Status

Câţi dintre voi folosesc Y!m?

Eu unul îl folosesc.Vreau să vorbim despre statusuri. Mai exact care sunt cele mai memorabile statusuri din câte aţi văzut.

Memorabile în sensul pozitiv cât şi negativ al cuvântului.

Ţin minte câteva:

*Your heart is my piniata - Am râs cu lacrimi la el.
**Rămân în picioare ca tibia - Interesant.
***Noaptea e mai frig ca afară- Enervant de aiurea.


Şi acuma câteva din cele pe care le folosesc eu:
*Nobody told you how much I love you - Replică la arhicunoscutul status Somebody told you how much I love you
**Under my desk
***At my friends desk - Acest status îl folosesc când nu sunt acasă, la un friend.
Mai pun la status versuri din melodii, versuri care se potrivesc cu starea mea de spirit din momentul respectiv.


Am uitat să spun că acest post e o leapşă. Leapşă care merge la Roby, Richie, g0getit şi Paula.

Ahhh!

Ca de obicei nu găsesc un titlu potrivit pentru post!

Vara aceasta m-am angajat şi eu. Deşi nu am 16 ani tot m-am angajat, mama trăgându-mi nişte sfori, făcând posibilă angajarea mea.

A fost o experientă care mia deschis ochii. Mi-am dat seama că nu vreau să fiu plătit cu 2.3 lei per oră, la 20 de ore să primesc un bon în valoare de 10 lei şi nu vreau să lucrez 8 ore pe zi, zi de zi. Mi-am dat seama că educaţia e foarte importantă. Mult mai importantă decât mulţi cred. Lipsa educaţiei duce la un salar mic, şi o slujba mică. Lipsa educaţiei iţi afectează şi şefii.

Eu am avut o şefă care ar fii trebuit să se comporte ca o femeie, ca şi o doamnă, pentru că avea vârsta unei doamne. Dar în schimb ea a fost motivul pentru care uram să merg la servici. Nesimţirea, ţopârlănismul, prostia acută, toate acestea, concentrate într-o ''doamnă'' care ţi se adresează cu ''Mă p#¤ă!''

Dar nu toţi oameni pe care i-am cunoscut au fost aşa ... Am cunoscut şi nişte persoane superbe[nu neapărat superbe fizic] cu un suflet mare.

Am jucat biliard foarte mult gratis. Şi probabil nu voi uita niciodată duşul făcut în bere.

Am învăţat cum se fac banii, ce uşor se duc. Am învăţat cum să apreciez banu'.

It's alive!

Da! Îmi merge calculatorul.

Marţi, a decedat. Refuza să funcţioneze normal. Se tot restarta, nici cu safe mode nu pornea, nici cu last known good configuration... Mă rog... Ca un adevărat bărbat mi-am băgat p**a'n el. Joi m-am gândit ca'ş avea nevoie de internet, deci, prin urmare[am greşit intenţionat] l-am dus doar Joi la reparat.

Fericit că am pc, îl bag in priză, bag cablăraiele la locurile lor şi îl pornesc...


Asta am văzut... nimica, nada!!! Nu mergea monitoru'! Nu-mi venea să cred... şi s'auzi tu atunci blesteme... Băiat deştept l'am desfăcut[pe calculator] şi-am început să trag de mufe, să strâng, să curăţ... în final am pus ceva la locul lui[ceva pe langa placa video, sau era placa video?!] şi calculatorul şi-a revenit.

Alive and kicking! Merge mai bine ca niciodată... adevăru' e că altcumva merge cu 1 giga de rami!

Back sau Sunt Şomer!

Titlu dublu[ nu m-am putut hotărî asupra unui nume]
1.And now I'm back for god.

2.Am terminat cu serviciul.

De acuma am mai mult timp liber, mai mult timp de bloggerelă.

De marţi n-am mai avut calculator. ÎNGROZITOR!!! 4 zile fără calculator. Sau adunat pozele în camera... Urmează şi un update puternic pe photoblog. Sau adunat şi idei de noi bloguri, şi idei de posturi. Din păcate, pe cum au venit, aşa sau şi dus.[o parte din ele]

Urmează posturi în seara asta, şi mâine, şi poimâine...




Nu mai zic nimica, pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte. [sau un print screen face cât... 9 cuvinte :-D ]

Sunt dependent de blog?

80%How Addicted to Blogging Are You?

Created by OnePlusYou

Mulţi sau întrebat la un moment dat:"Sunt dependent de blog?" Eu personal am devenit "dependent" de la început, de la începuturile începutului, pe vremea când eram doar un simplu cititor de bloguri...

Testul îl găsiţi aici.

Şi îi multumim pentru test lui Powerpuff.

Update

Am mai urcat poze pe photoblog. Merită văzute.
Merci!

Merci Fometoc[a.k.a. Andrei] pentru resize-urile de la poze.

Over and out.

Evrika!

De ceva vreme încoace, cam pe vremea când eram un prunc pe clasa a 7-a, tot ma întreb ce s-ar întâmpla dacă
De deplasezi cu viteza luminii. Eşti într-o maşina. Aprinzi farurile. Ce se întâmplă?
Ştiu, nu ne putem deplasa cu viteza luminii dar totuşi... Mă aflu într-o maşina care merge cu viteza de 40 de km per h. Pe geam arunc un obiect cu viteza de 40 de km la h...

Ce se va întâmpla? Va merge paralel cu maşina? Va întrece maşina? Va rămâne în urmă?

Va întrece maşina pentru că deja obiectul se deplaseaza cu viteza maşinii, de 40 de km per h, şi adunat cu cei 40 de km ai lui, merge de 2 ori mai repede decât maşina.

Evrika, acuma pot dormii liniştit noaptea!

Da, un kid, da , doar un kid.

De ce?! Pentru că nu e normal să fi aşa. Eu cel puţin nu cred asta. Şi totuşi de ce ajung copiii aşa? Cred că o mare parte din vină se datorează părinţilor care le acordă prea multă libertate şi încredere.

Să luăm un emo kid, freaky kid ce o fi. Ceva ca asta.

Cum să-l aducem pe calea cea bună?

Eu aş lua un emo kid, freaky kid şi i-as da drumu' în munţi. Înainte să-i dau drumul i-aş ataşa de gât o zgardă cu emitător.
După 5 ore aş regăsi-o şi aş aduceo la parinti lor acasă.

Şi uite aşa ar învăţa să aprecieze viaţa, şi toate frumuseţile ei.

Do you?


Astăzi am ieşit cu un prieten la fotografiat Oraştia pentru Oraştie.org [pentru secţiune foto]


Plimbare după atâta timp în care n-am mai ieşit deloc pentru că sunt angajat... M-a relaxat mult.

A urlat o babă la mine deoarece credea că-i fotografiez curtea, care era cu porţile deschise. Defapt eu îmi fotografiam liceul, dintr-o alta perspectivă.


Şi nici nu eram la ea în curte, la jumare de metru în faţa porţii. Mă rog. Am fost politicos şi i-am explicat ce vreau să fac, apoi şi ea m-a tratat cu respect şi m-a lăsat să fac poza.

Ferestre făcute să...

să reziste, să reziste, să reziste...

Genială reclama. Atrage atenţia telespectatorului prin cele 2 repetiţi din spotul publicitar. Obsedantă aş putea spune.

Apropo, Matei de la Nescafe ce a reuşit?

Ionel şi uşa glisantă

Pe tata îl chema Ionel. Eu îi spun 'Onel, Ionuţ iau Ionatan. E de treabă, cam ca şi mine la personalitate. Fericit tot timpul cu tendinţe miserupiste.

Îmi amintesc când a intrat într-o benzinărie MOL ca să platească benzina proaspăt turnată-n rezervor şi să-i cumpere o îngheţată fiului său.

Mă uitam la el de pe geamul maşinii. Îl urmăream cu privirea. Işi luase portmoneul din buzunarul de la spate şi plătise benzina şi se îndrepta către uşa glisantă. S-a apropiat de ea, s+a deschis în mod automat.

În momentul acela eu îi fac semn tatălui să se întoarcă să-mi cumpere îngheţată. Şi el tocmai asta a făcut. Doar că uşa se închidea.

Şi uite aşa a fost tata prins între uşile de la mol, a râs vânzătorul de el, am râs şi eu de el.

Pentru concursul VisUrât.

Spambot

Pe "In Lala's head", pe aici, aici căt şi pe Lala's photo's.[ comentul de la bughy hacker nu e de la spambot-er, ci de la un coleg foarte simplu, să nu zic prost]

E enervant, dar mă bucur pentru că e un vizitator în plus.

Deci, dacă Spambot-erul mă citeşte acuma, îl salut!

Amintiri din copilarie 2

Ce va voi povesti in randurile urmatoare e adevarat. 100 la suta adevarat.

Eram si eu, ca toti oameni, odata copil. Eram un copilas care avea ceva cu politia. Politia nu ma proteja, mie imi facea rau. Sau cel putin asa imi inchipuiam eu.

Multe din activitatile de zi cu zi erau periclitate de politie. Exemplu. Treceam strada cu mama, ea tinandu-ma de mana. In mintea mea necoapta de copil daca nu calcam pe zebra, daca nu calcam pe dungile acelea albe, eram arestat.

Nu as fi scris de asta daca nu o pateam in vreun fel. Cum aveam pasul mic nu puteam sa calc pe toate dungile deci folosindu-ma de mama respectiv mana ei saream si eram ca si un mic Tarzan. Pana cand se satura mama si-mi trage o palma. Dupa ce prin suspine ii explic cum sta treaba, ma ia in brate si ma linisteste.

Imi era frica de ei, de politisti. Tin minte cand am fost la politie sa m-i se faca o poza pentru pasaport. Am iesit in poza plin de lacrimi.

Pentru concursul lui VisUrat.

Toata povestea ce urmeaza sa fie descrisa s-a petrecut acuma un an, in timpul verii.

Eu eram macho-man pe atunci, urlau hormonii in mine. Deci eram in cautarea unei prietene. De ce nu? Era vara, terminasem cu examenul de capacitate... ne faceam de cap...

In sfarsit... pusesem ochii pe o fata. O sa ma refer la ea cu "V"[initiala prenumelui] O cunosteam de ceva timp, dar era doar cunostinta, fata din generatia mea.

Intr-o seara mi-am luat inima in dinti si am inceput sa vorbesc cu fata "V". Bineinteles ca am fost servit cu replica de genul: "nu stiu, iti spun maine". Fie care baiat a auzit replica asta sau ceva asemanator cel putin odata'n viata.

Automat imi luasem gandul de la fata V. Nu mai puteam eu sa stau cu ea, asta ar fi insemnat sa-mi incalc principile.

A doua zi am iesit cu rolele cu o prietena. O plimbare pe role de o ora-jumate. Cand ne-am intalnit ne-am intalnit ca niste amici, cand ne-am despartit ne-am luat la revedere ca si iubiti. Aceasta fata o vom numii I[initiala prenumelui de asemenea] Dat find faptul ca[,] V nu a iesit treaba, m-am "casatorit" cu I. Super tare.

Distractia acuma incepe.

A 3-a zi dupa V, a 2-a dupa I, am aflat ca si V imi acceptase cererea de "casatorie". Aveam 2 prietene! Frumos dar nu de mine. INTENTIONAM sa le spun asta, nu pot sta cu 2 fete simultan. Si in ziua in care aflasem asta era un concert, deci urma sa le intalnesc... dar nu totul a iesit precum voiam eu.

Si I, cat si V aflasera de exista lor in "black book-ul" meu. Si nu de la mine.

Rezultatul?!

Un baiat, mai indragostit ca mine de fotografie, doar ca era indragostit de I, cu hormoni urland in el, urmarindu-ma pana acasa, cu scopul "nobil" de a ma bate pentru faptele mele, care defapt n-au fost intentionate!!!

O alta consecinta a fost ca I, care mi-a fost colega si prietena n-a vorbit cu mine vreo 4 luni, si nici nu ma lasa sa-i explic ce s-a intamplat defapt. Cand in final i-am povestit, a ras si si-a cerut scuze, si ea cat si eu.


Pentru concursul VisUrat.

Help!

Am nevoie de o temă nouă.

Şi am găsi-to!!! Aceasta!

E perfectă. O persoană ştiutoare în deale bloggingului a aporoba-to, catalogân-do drept: ":X".

Acuma poate vă întrebaţi de ce nu o vedeţi pusă...

Nu merge! Trăznească!!!

Deci, cine mi-o poate găsi? Vă rog mult, chiar vreau să am tema asta!

Te răsplătesc cum pot! Te rog!!!

Review

Have one! Făcut de însuşi Blogatu.

Încă odată îi mulţumesc pentru acest video review.

Mi-a dat nişte sfaturi utile, care mi-au deschis ochii, şi am realizat că nu fac totul bine. Şi-a spus părerea sinceră şi a spus ce nu-i place:

1. Faptul că nu postez prea des [lucrez şi nu pot scrie zilnic, iar când vin acasă, aş putea scrie, dar sunt prea obosit ca să fac asta]

2. Am posturi prea scurte...

3. Cromatica nu e strălucită, oboseşte ochiul.

Ce e de făcut?

În primul rând voi schimba tema. Acuma caut o temă potrivită. Caut ceva cu culori mai deschise, cu posibilitatea modificări headerelui. Pe 2 coloane. Aici apelez şi la ajutorul vostru. Mă puteţi contacta pe messenger sau lăsaţi comment.Vreau să nu mai fie aşa de mult un blog personal blogul meu. O să încep să scriu şi de altceva, nu doar de lucruri personale.

O să îmi mai promovez mai mult blogul. Apropo, Marius, am 1000 de vizite de când am pus counterul, adică cam acuma o luna jumate două.

Wish me luck!

PS. merci foarte mult Blogatu.

1000 şi creşte

Uităte în dreapta sus!

Peste 1000 de oameni au clikuit site-ul meu, au citit, au fost uimiţi sau dezgustaţi. Mie personal nu-mi vine să cred.

Nu pot să cred că atâţia oameni au intrat pe blog. Pe blogul meu.

Ce pot să zic... foarte tare frate!!!

Mâine mă apuc să scriu articolele pentru concursul lui VisUrât. [datorită faptului că lucrez, stau departe de pc, deci le scriu pe nişte foi, când am puţin timp liber]

Şi nu în ultimul rând, scuzaţi lipsa de activitate, dar am anumite ţeluri care vreau să le ating.

Work, damm' it!

Sunt zile în care am chef de lucru, altele în care vreau doar să stau undeva unde este linişte.

Sunt zile în care am de lucru, şi altele în care aş avea timp să termin o carte...

Ce mă impulsionează să continui munca?

Ăsta.

O fo' fain!

Asta e tot ce spune după ziua de ieri.

Am fost cu încă 4 prieteni la un râu să ne "scaldăm". După un drum întortochiat, prăfuit ne-am dat seama că râul la care am ajuns nu ne convine... deci ne-am suit pe "motoare", adică biciclete.

Când trebuia să mergem la celălalt râu unul din ce-i 4 prieteni care mă însoţeau a plecat.

În sfârşit am ajuns la râu! Unde era apa mai mare făceam body-rafting. Adică făceam pluta şi ne lăsam duşi de apa, palpitant nu glumă!

Apoi eu am fost îngropat în nisip, chestie care de mult vroiam s-o fac.

A fost superb, râu curat, nimeni pe lângă noi, linişte, natură, prieteni şi o Timişoreana.

Stop!

Da! Să ne oprim pentru o clipă din discriminare, din rasism, din xenofobie şi să apreciăm ceva frumos, reuşit, ceva ce ar putea rivaliza cu Michael Flatley.

Aceştia.




Nu ştiu care este impresia voastră, dar, eu cel puţin, am rămas uimit.

Superb, incredibil.

Pot spune că-mi plac ţiganii. Nu toţi, dar îmi plac. Îmi plac pentru că ştiu să danseze, să cânte. Îmi plac pentru că există şi ţigani de treabă, cu care chiar te poţi înţelege.

Întrebare: Aţi văzut un ţigan cu ochelari?[de vedere]

Notă oare cum va arăta postul acesta dacă nu îi pun titlu?!

Sunt de părere că există lucruri pe care un om cu ceva creier în cap nu le-ar face şi lucruri [tot aceleaşi] pe care un individ le-ar face.

Cel mai elocvent exemplu, aici.

Ştie cineva care este mailul celor de la blogspot, unde pot trimite un mail, ca să afle ip-ul anonimului.
Sau vreo metodă de aflare a ip-ului?!

Poem

Once I had
A little game
I liked to crawl
Back in my brain.
I think you know
The game I mean.
I mean the game
Called go insane.

Now you should try
This little game.
Just close your eyes,
Forget your name,
Forget your world,
Forget the people,
And we'll erect
A different steeple.

Nu mai adaug nimica...

Amintire

Discuţie avută cu un prieten, pe un pod, incercând să ne decidem ce urma să facem:

El: Haide sari, apa e destul de adînca!
Eu: Nu de adâncime îmi este frica, ci de înalţime. De aici dacă dau o burtă am pus-o!
El: Încercarea moarte n'are.
Eu: Dar eu, care încerc, am moarte!

Dupa ce am zis asta, l-am prins de mână şi l-am aruncat în apă... apoi m-am aruncat şi eu.Din moment ce scriu postul acesta, sunt în viaţa, la fel şi el.


Nothing is impossible... mai ales în rRomânia.


În Orăştie respectivul semafor "ajută" la fluidizarea traficului.


Până şi semafoarele au luat-o razna, oare noi cât mai rezistăm?

Dacă n-ai ce face...

... fă pe prostu şi lasă-ţi camera foto acasă pe motiv că n-o să ai ce fotografia.[ sau cel puţin crezi asta]

Un curcubeu superb, cu nişte culori vi, care pur şi simplu te înveseleau instantaneu. Perfect arcuit.

Şi dacă asta n-ar fii de ajuns, lângă acel minunat curcubeu, de proporţii emineşciene, mai era încă un curcubeu, mai mic, nu aşa de impresionant, dar tot era minunat. Amândouă impresionau lumea prin prezenţa lor şi prin faptul că erau la plural.

Toţi se uita la curcubeu. Parcă lumea devenise un loc mai bun.

Work

Nu am vrut să vă spun asta[ce urmează în rândurile de mai jos] până nu ştiu ceva 100% sigur.

Dar uite că acuma ştiu sigur vara asta o să mă angajez. Defapt, în timp ce scriu articolul acesta eu sunt angajat. Aseară am început.

Terasa era plină de suporteri români... Unul dintre ei era deosebit de gălăgios, era dotat cu o goarnă[ sau ce era, cert e că suna al dracului de tare] o voce medie şi o nucă pe post de creier. Toată lumea stătea într-o linişte relativă şi urmăreau meciul.

Mai puţin eroul nostru, el făcea galerie!!! Înţeleg, e meci important, e ţara ta, dar mai ho!!! Nu 10 minute de strigăte, chiar nu eşti pe stadion, în ciuda faptului că vezi jucătorii în faţa ta.

Revenind la mine. A fost oke, m-am descurcat. Nu e ceva de ce să te plângi.

Am colegi de treabă şi o şefă de nota 10!

Tu la ce vârstă ai avut prima slujbă?

Liber

Sunt liber... s-a terminat şcoala.

Nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul, ce uşor s-a mai dus un an şcolar.

Gata cu număratul de absenţe, gata cu fuga de la ore, gata cu bătaia de cap. Gata cu profesoara de logică care nu e logică deloc[nu e doar opinia mea, dar cred că nu suntem în măsură s-o judecăm noi, elevii]

A fost un an liniştit, fără [prea] multe prostii făcute. în comparaţie cu anul trecut, când eram în gimanziu.

Rasism?

Unii oameni "este" proşti... Alţi "este" foarte proşti. Să vă lămuresc.

Unde poti purta ochelarii de soare când nu mai ai de ce să-i foloseşti[ eşti într-o discotecă, e peste 12 noaptea]. Din start se exlude posibilitatea ca ochelarii să fie băgaţi în husa lor/buzunar.

Am văzut un om care-i purta la ceafă. Ţin să menţionez că este prima dată când văd asta.

Bineînţeles că ochelarii erau super branduiţi cu Dă cu Grebla...

În rândurile următoare voi fii rău, dar nu-i mai suport. Pe lângă faptul că efectiv bubuie de prostie mai se şi iau de tine, pe nişte motive, care cel puţin pentru mine, sunt prosteşti. Se iau de tine din orice prostie, doar ca să-şi demonstreze "shukarimea".

Căteodată te mai abordă cu o întrebare aparent banală, dar idioată care te enervează: Baiatu' nu-mi faci şi mie o poză? Dacă-ţi fac, ce o să fac eu cu ea? Ţi-o trimit pe mail? Ştii ce e ăla? N-am meil dar am mesenjer, trimite-o pe mesenjer.

Eu nu-i bat, nu pot, nu vreau, mă consider mai bine crescut decât să-mi impun punctul de vedere cu pumnul... dar nu mă las chiar aşa de uşor.

Am fost întrebat de un cetaţean[nu vreau să-i dezvălui etnia pentru a evita etichetarea] dacă nu-i fac o poză. Hai să zicem că i-aş face chiar dacă ar fii Bulibaşa ţiganilor, dacă mi-ar cere asta mai frumos, nu aşa la "mişto".
În general îi ignor sau le zic scurt nu, nu care le închide gura.

Mă respecţi, te respect.

Şi se mai miră de ce sunt discriminaţi.

Back

Înapoi de la bunici, mai bine zis bunica pentru că bunicul nu mai e...

Au fost 3 zile superbe... deşi a plouat vineri după-amiaz seara a fost vreme kespe şi am profitat la maxim tenis de picior la lumina lunii.

Sămbătă am făcut nişte poze superbe... Dacă am timp urc pozele pe photoblog în seara asta.

Orice lucru frumos trebuie să aibă şi o parte mai puţin fericită. Am găsit 2 caţeluşi mici adorabili. Şi n-am putut să-i păstrez... am făcut de toate, am promis că le cumpăr mâncare, îi duc la doctoru de căţei, tot tăcâmul... dar din păcate nu s-a putut face nimica, sau nu s-a vrut.

Şi am remuşcări, oare ce fac căţeluşii acuma?

Mă simt atâta de vinovat... :-(

LOVE ANIMALS.

Bbl

Sper să pot pleca azi la bunici. Până duminică. Poze, fară internet, fără stres!

Sper să plec pentru că se pare că va ploua... de fiecare dată cand vreau să plec undeva, să fac ceva, plouă sau urmează să...

Ceau!

Cugetarea de seară

Câteva concluzii la care am ajuns azi:

  1. Somnul de amiaz e rupt din rai. Rareori dorm de amiaz. Azi am fost obosit după ce am cărat nişte cărţi[ am 17 manuale de fotografie, de citit până în toamnă] deci am recurs la somn... foarte relaxant. Voi mai dormiţi câteodată? [de amiaz desigur]
  2. În sfârşit berea are gust. REDS Şi are un gust oribil, nu o recomand.
  3. Mersul pe role e mult mai relaxant când eşti cu un prieten bun.

0.0285!!!!????

În ultima vreme tot am auzit de scumpiri... se scumpeşte berea, se scumpesc ţigările, mâncarea...
[click pentru mărire]
Avem preţuri de UE şi salarii de Ro. Dar în tot răul există şi un bine!

Se găsesc papuci foarte ieftini, şi aş putea spune că şi foarte frumoşi prin ţara noastră.

E a doua leapsă al cărui element central este muzica.

Gata cu vorba, să începem: trebuie să răspunzi la următoarele întrebări pentru ca să spui că ai completat leapşa.


  • Cea mai veselă melodie din playlist:

Scissors Sisters- I don't feel like dancing

  • Cea mai tristă melodie din ... :

Robyn-With every heartbeat

  • Cea mai senzuala melodie:

Ying Yang Twins-Wait

  • Cea mai idioata melodie:

Simplu-Mr. Originality

  • Cea mai veche melodie:

Beatles-Let it be

  • Cea mai nouă melodie:

Moby-Disco Lies[ melodia asta valorează 3 beri, Bogdan ştie asta cel mai bine]

  • Cea mai dulce melodie:

System of a Down-Sugar [logic nu?!]

  • Cea mai recent adaugată melodie:

Vama- Vara asta

  • Cea mai agresivă melodie:

System of a Down-Fuck the system

  • Cea mai ascultată melodie:

Guano Apes-Pretty in scarlet

  • Cele mai multe melodii de la o singură trupă:

Green Day

  • Cea mai interesantă melodie:

The white stripes-Seven nation army

Leapşa merge mai departe catre Ioana şi către Draqoş. Oricine este liber să preia leapşa.

Furnici

Pentru că sunt patriot, am fost aseară să văd meciul... mă abţin de la comentariile legate de meci, o las pe Paula, văd ca face o treabă foarte bună.

Am ajuns pe terasa la care urma să vedem meciul pe la 6 jumate. Era full, dar, bine a fost şi-n spate!

Terasa era plină ochii. Din noroc îmi aude o chelneriţa gura [chelneriţa care se plimba în stânga şi-n dreapta ca o furnică] şi-mi ia comanda... După ce ne adunăm toată trupa mai cer o bere pentru un prieten.

A luat comanda şi a mers la masa alăturată. Şi ei tot o bere la halbă. Spre uimirea mea văd că aduce berea celor de lângă masa noastră... după ce o întreb de ce nu mi-a adus berea comandată urmează dialogul de mai jos
Furnicuţa Păi tu mai ai bere...
Eu Da şii? Îmi aduceaţi berea după ce se termină meciul?
F Nu, când terminai berea!
E Vă rog, aduceţi-mi berea acuma!

Servicii jalnice, şi nu e prima dată când paţesc lucruri de genul acolo, dar ceva tot ma face să revin acolo, cred că-mi place locul, nu şi modul în care sunt servit. Dar de acuma lucrurile o să se schimbe, se angajează tineri, care, sper să nu fie aşa scârbe ca şi furnicuţele.

Urăsc oamenii

Da! Îi urăsc, sau mai bine spus vă urăsc... nu pe toţi bineînţeles.

Îi urăsc pe cei care sunt proşti. N-am nimica cu faptul că ei sunt proşti, pot să se prostească cat vor ei, atâta timp cât eu nu sunt afectat de vidul ce le caracterizează cutia craniană. De ce zic asta?

Am văzut zilele astea nişte copilaşi care aruncau cu pietre într-un câine care era legat în lanţ. Lucrul cel mai grav, în umila mea opinie este faptul că parinţii pokemonilor razboinici erau de faţă. Şi se mai miră de ce sunt muşcaţi copii...

Love animals

Hai ToGo!

made by me[suporter adevarat]
Ma grabesc la meci , deci acuma nema diacritice.

Nu sunt eu mare fotbalist, mai bine joc volei decat fotbal, asta pentru ca o parte din fostii mei colegii nu au inteles ca eu nu m-am nascut cu mingea la picioare, spre deosebire de inaltimea lor...

Dar imi place sa ma uit la Euro... acuma 3 ani[ 3 erau nu, sau 4?] am tinut cu Trinidad Tobago pentru ca nimenea nu tinea cu ei... HAI TOGO!

Succes Romania!

Stiti ce ar fii tare? Sa dea Banel un auto-gol... ar exploda tribunele, terasele, tara...

Swept Away

...sau Naufragiaţii, mai pe româneşte. De mult timp nu am mai fost aşa de impresionat de un film.

Pe o scară de la 1 la 10, îi dau 10. Din toată inima. Are şi un şcenariu mai mult decât interesant.

Peppe[actor principal] este un matelot pe un vas. Era sărac dar fericit. Clienţii lui erau nişte bogătaşi. Bineînţeles că se plăngeau de servicile prestate de el şi nu numai, deşi, cel puţin pentru mine, erau impecabile.
Personajul pricipal feminin pe nume Amber [Madonna joacă rolul ei] era o pacoste, se plângea de tot. Din încăpăţânarea ei naufragiază pe o insulă pustie ea cu Peppe.
Se îndrăgostesc, se iubesc, trăiesc în armonie şi pace. Peppe, vrând să fie sigur de iubirea lui Amber, îi cere să se întoarcă la civilizaţie. Se întorc.
Am uitat să vă spun un lucru... Amber era căsătorită şi era bogată[logic din moment ce era pe un vas de lux]
Aici e partea care m-a impresionat cel mai mult. Lipsa happy endingului. Ea pleacă din cauza soţului ei. Peppe îi lăsase un bilet în care era un inel de logodnă şi o adresa la care să vină...
Foarte trist şi emoţionant sfârşitul.

Recomand filmul din toată inima!

Urăsc

Ca fiecare om normal, urăsc şi eu anumite lucruri. Voi da doar un exemplu acuma.

În fiecare duminică seara mă uit la TopGear. Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt fan al maşinilor sport, dar îmi place modul de prezentare al emisiunii, comparaţile, totul! TopGear rulzzz! După cum toţi aşi putut observa duminca trecută duminica a fost zii de vot.

Seara, la 10 şi 5 min am pornit Tv-ul să ma uit la iubita mea emisiune. Am fost OMGF! Discuţii despre politică. Parcă nu ar fii de ajuns de enervant faptul că nu se mai difuza mult iubita mea emisiune, dar nici nu ne anunţau.

Acolo într-un colţişor, ar fii putut să scrie "Dragă fraierule, e mai importantă hoţia, pardon politica, decât mult iubita ta emisiune... "
Nu ştiu, ar fii contat pentru mine, mi-aş fii zis în gândul meu "They realy give a shit about us!"

LE: sper ca-n seara asta să pot urmării TopGear, asta dacă nu o găsesc pe Elodia, sau dacă iara face BeeeeeeEcalii o gafă.

Artă frate

Altcumva n-am cum să ma refer la melodia aceasta.
E ceva ce ma atrage la ea, în orice caz Vama ruleazăăă!


Kids nowadays

Nu ştiu ce e în capul lor, al copiilor din ziua de azi. Nu ştiu, cred că sunt şi eu inclus în această categorie, cea a copiilor din ziua de azi...

Ce e sigur e că aştia mici au o problemă la mansardă. Să va explic: astăzi am ieşit pe la 2 în oraş. Cam pe la aceiaşi oră iasă şi copii de la şcoală. Mergeam liniştit cu rucsacul în spate[cu aparatele foto în el] Văd 3 copilaşi, judecând dupa înalţime cred că erau pe clasa a 4-a,5-a... Unul dintre ei se apropie de un coş de gunoi[ din acela care daca este împins se balansează], se uită la el preţ de o clipă, apoi îl loveşte cu pumnul, spre extazul prietenilor lui.

Nu îi mai înţeleg, ce e cu ei? De ce sunt aşa de agresivi, predispuşi către conflicte?! Poate sunt de vină desenele animate la care se uită, sau cine ştie, poate n-au fost ţinuţi în braţe când erau mici, şi acuma sunt traumatizaţi de asta, acest lucru reflectânduse asupra comportamentului lor.

Nu cred că o să-i înţeleg niciodată[ şi nu doar pe ei, nu voi întelege persoanele agresive] pentru că eu sunt o persoană mai calmă, care evită pe cât se poate conflictele.

Bunăă!

Titlul nu are nici o legătură, doar e un salut pentru tine cititorule.

Azi nu merg la şcoală. Şi aşa nu prea mai facem ore... merg cu mama la Deva... Normal că-mi iau camera si ma plimb prin Deva. Să sperăm că pe role[asta depinde de mama, dacă mă lasă să le iau]

Am plecat! Paaa.

Top ten

Aceasta este o lepşă creată de mine.[ de curiozitate]

Nu ştiu cum stă treaba la alţii dar pe mine mă interesează muzica. Mă pasioneazp, pot spune că ascult zilnic. Indiferent de genul de muzică pe care îl ascultă fiecare toţi suntem conştienţi, într-o oarecare măsură, că muzica este imortantă pentru noi. Prin muzică ne exprimăm, pe muzică iubim. Mi-am dat seama că majoritatea evenimentelor oarecum importante din viată se petrec pe muzică, cum ar fii: botezul, nunta, înmormântarea ş.a.m.d.

Meloman de felul meu, am alcătuit un top-ten al pieselor preferate. Menţionez că mă încadrez greu într-un anume gen sau mai multe, nu cred ca pot defini ce ascult concret. Ascult cam de toate înafară de manele[ deşi când judecata îţi este "tulburată" de alcool, merge manea. Toţi am făcut asta, şi mai bine recunosc decât să mint].

Deci top-ten-ul promis...[piesele sunt într-o ordine aleatorie]

  1. Patrice- Soulstorm
  2. Robbie Wiliams- King of the bongo
  3. Guano Apes-Prety in scarlet
  4. Guano Apes-You cant stop me
  5. Guano Apes-Counting down the days[ n-am găsit video]
  6. Paramore-Misery buisness
  7. Scorpions-Wind of Change
  8. Scorpions-White dove
  9. Bob Marley-Buffalo Soldier
  10. System of a down-P.L.U.C.K.
  11. bonus Moby-Disco lies

Lepşa merge mai departe către Bogdan, Anonima[ care nu mai e aşa anonimă] Richie şi, de ce nu, Denisa.

:-|

Sunt dependent de blog?

Am văzut şi alţi bloggeri care la un moment dat îşi pun această întrebare. Cred că sunt. Dar nu dependent cum e unul alcoolic sau un drogat.
E o dependenţa bună, pozitivă. Una care-ţi dezvoltă gândirea şi dacă ai puţin noroc [trebuie şi noroc] poţi face din această dependenţă un câştig.
Deşi nu câştig bani din blogging, mă bucur foarte mult cănd văd că lumea comentează asupra articolelor mele, când îmi este apreciată dependenţa.

Sunt dependent şi de alte blogguri. Cum ar fii Pitzipoanca, Cocalari , VisUrât, Denisuca şi Zoso.

Emo?

To be or not to be?

Toată nebunia a început când fetiţa aceea de 12 ani s-a sinucis. De ce? Nu ştiu[m]
În opinia mea ea nu era emo, probabil era fan tokio hotel sau asculta rock,punk ş.a.m.d şi a fost catalogată de nişte colegi [ în cel mai probabil caz cocalari sau pitzipoance] emo, când ea defapt nu era în acest curent. Nu ştiu ce să mai zic...

Era sau nu era emo? Nu o sa ştiu niciodată, dar era o proastă mare cât blocul de pe care a sărit! Era tânară, avea toată viaţa înainte, mare păcat.

Otv-ul din lipsă de ştiri "SENZAŢIONALE" se apucă să discute de emo, şi pun cocalari şi emo[ btw aia sunt strutzi] în acelaşi studio să îşi spuna ofurile. Partea interesanta e că în partea de dreapta sus a ecranului e un sondaj cu un nume care mie mi-a sărit în ochi: Sunteţi de acord ca adepţi curentului emo să fie arestaţi? Încep să cred că neuronii celor de la OTV sunt şi ei emo, ori deja sau sinucis sau sunt tot cu venele tăiate, anemici, fără viaţa. Prin absurd, dacă toate fosilele care urmăresc OTV ar vota DA ce s-ar întampla?

Lăsând la o parte OTV-ul. Ieri a trecut un prieten de familie pe la noi pe care nu îl mai văzusem şi nici el nu mă mai vazuse de mult. Am acuma părul mai lung ca şi ultima dată când m-a văzut. După ce pleacă aflu de la mama că a întreba-to dacă sunt emo. Mi-a căzut faţa... dacă am părul puţin mai lung înseamnă că sunt emo?

Cocalarii si Emo la OTV
Cat de emo eşti? Eu sunt 41%

Ionuţ 3

aka Ionuţ şi Guma

Ionuţ de felul lui era mai prostuţ, mai credul aşa. De alungul copilăriei am profitat de asta, m-am distrat. Aş vrea să spun asta şi de Ionuţ.

Ţin minte că era o zii de primăvară. Era calduţ afară. Destul de cald încât eram nevoit să stau la umbra unui plop. Stăteam cu Radu şi povesteam de ale noastre.
Pentru că tata venise din Austria, aveam mai multă ciocolată acasă ca de obicei. După un moment de cugetare, am dat o fugă pâna acasă şi am adus ceva bunătaţi. O tableta de ciocolata şi gumă.

Guma, defapt cutia în care era ea era mai ciudată: avea formă de canistră de benzină roz. Guma era tăiată în bucăţele mici[ ca şi tăieţeii] Aici intervine eroul, Ionuţ. Noi când mâncam guma scuturam sticla, ea fiind cu capul în jos, parcă aveam ceva lichid în ea. Atunci mi-a venit o idee genială [în opinia mea] Am golit sticla şi am plecat cu ea după colţ. Lăsându-l pe Radu singur cu Ionuţ.

Mă întorc cu sticla în mâna. Îl salut pe Ionuţ şi îl întreb dacă nu vrea gumă "de dincolo" Înainte să-i dau sticluţa îi zic că e gumă lichidă, şi trebuie facut gargara cu ea pentru a devenii din sărată în dulce... cu coada ochiului l-am văzut pe Radu că se abţinea din greu să nu râdă...

Dupa 3 secunde de făcut gargară Ionuţ scuipa "guma" şi urlă în gura mare: Bă!!! Ăsta-i pişat!

Eram pe jos şi eu şi Radu. Dupa colţ mi-am făcut nevoile în sticlă. Nu ştiu de ce i-am făcut asta, a fost ceva de impuls, dar eu am râs mult în ziua aceea.

De atunci Ionuţ a tăcut 1 lună, nu ne-am mai vorbit... dar i-a trecut...

sneak peak: data vitoare ne declaram război şi doar atunci încep să studiez efectele sărutului suav al pumnului.

Bbl

nu ştiu pâna când dar nu mai mult de 2-3 zile.
Am ideei multe pentru posturi[defapt doar pentru seriale şi continuarea celor începute] dar ma nevoie de o pauză. Nu ştiu exact de la ce, dar simt că trebuie să o fac.
Pâna când revin, toate cele bune!
Ou revoir!

PS: poate o să scriu şi mai repede decât am promis.

Şi încă ce bal a fost!

Să începem cu începutul... Deci noi, clasele de a 9-a, am organizat balul absolventilor, normal, pentru absolvenţi. Să nu uităm că şi ei ne-au organizat balul bobocilor. [mulţumesc încă o dată pentru bal]

Tema balului a fost Lumea Basmului [merci Ramona pentru că mi-ai întărit bănuiala] O temă destul de interesantă aş putea spune. Au fost prinţi şi prinţese. Nişte adevăraţi prinţi şi prinţese absolvenţii aceştia.

Tema aceasta a fost aleasă cu o saptămână înainte de bal... şi până ca tema balului să fie aceasta, au fost mai multe teme luate în considerare: spitalul, anii de liceu, hawai, ţiganii. Balul a ieşit super, şi sunt bucuros pentru că în deschiderea balului, nu m-am împiedecat dansând, totul ieşind ca la carte! Ţineţi minte faptul că nu mai dansasem vals până acuma 2 zile.

În jurizare nu m-am băgat, ştiam c-o să fie cu scandal, sau mici certuri. Prefer să nu fac nici un comentariu asupra jurizării.

Per total, a fost super. Am şi scăpat de ore, ne-am distrat, am cimentat unele relaţii de prietenie. M-am distrat cu Naciu şi Creţu cu un balon cu heliu[nu îmi pare rău că l-am furat]

Mi-a plăcut foarte mult să amenajăm sala, să stăm tolăniţi pe colţare şi să nu facem nimica, cănd, de obicei, am fii fost la şcoală. Defapt mi-a plăcut să lenevesc cu colegii.

Dragi colegii mai mari, cei mai mari colegi ai mei, nu vreţi să mai absolviţi odată?

SUCCES LA BACALAUREAT!

Să socializăm!

Ideea principală a postului am gandi-to acuma ceva vreme, şi am dezbătu-to cu ea, până a ajuns la forma asta.

Eu cred că fumătorii sunt persoane mult mai prietenoase, care intră mai uşor în vorba cu cineva, fie el o cunoştinţă sau nu, decât unul nefumător.

De ce?

Părerea mea este că fumatorul este mai social decât nefumătorul deoarece fumătorul nu este deranjat de fum, şi poate povestii cu mai mai mulţi oameni, indiferent daca ei sunt fumători. Pe cand nefumătorul [nu toţi] nu suportă fumul de ţigare, implicit nu suportă fumătorii.

În concluzie, dacă vrei să fii social: învaţă-te să suporţi fumul de ţigare, şi zâmbeşte mai mult. [şi lasă să mearga lucrurile de la sine!!!]

Vals

Sunt mândru de vals! Defapt sunt mândru de mine deoarece am învăţat să valsez. Trebuie să ştii să dansezi, în principiu pe toate genurile.
La o petrecere dacă stai tot timpul pe colţar şi lingi un suc, o sa fii considerat retard. Aşa eram eu pe clasa a 6-a, defapt nici un baiat din clasă nu dansa. În schimb de înfundam gurile cu pepsi şi covrigei. Atunci pe a 6-a, sau era a 5-a? Am dansat cu o fată, care îmi era colegă, pentru prima dată. Fata a zis că mă descurc bine,iniţial.
Defapt a spus asta din politeţe, ca să mă determine să dansez. Am aflat acuma ceva timp că am căşca-to în picioare. Learn to dance... ştiu eu de ce zic asta!
Am reuşit să învaţ nişte paşi, şi eu cred că ma descurc bine, şi nu doar eu cred asta! O să vedeţi pozele din seara asta[ adică eu astazi voi dansa]
La balul absolvenţilor, eu... Cred că mă laud. Nu-i bai! ^_^
Termin aici...

Pentru Mădă: mâna, V-ul, capul!

It's hard to be god...

...but it's not imposible!

O extraordinară creaţie! Am fost foarte impresionat de ea.
Doar dacă fiecare am avea o pereche de platane...
Se pare că cei de la Faithless au ştiut ceva când au compus piesa asta.



Via

Shit happens!

Era o replică dintr-un film care mi-a plăcut mult...

Poliţistul către şoferul oprit, care era în stare de ebrietate.
-You know, shit happens sometimes, dident you drink a beer or two?
-You know, shit really happens, look at your fuckin' ears.


O reclamă care mi-a placut mult!

Asta se întreabă Visurât şi IaşiPlus.

Aş schimba multe, aş vrea ca Oraştia să fie un oraş mai civilizat.
Defapt ce înseamnă să fii civilizat, şi mai ales, cum poate să primească un oraş ca şi Oraştie mult doritul adjectiv de civilizat?! Aici Dex-ul ne lămureşte: CIVILIZÁT, -Ă, civilizaţi, -te, adj. 1. Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. c i v i l i s é.
Cultură şi tehnică înaintată... nu că am fii un oraş din epoca de piatră iar noi locuitorii mergem la vănătoare de cerbi şi aducem apa de la kilometrii depărtare, dar cred că se poate mai bine.
Aş schimba dacă aş putea mentalitatea oamenilor. Să îi invat cumva să nu mai arunce gunoiul lânga coşul de gunoi, să îi determin să nu mai aplice clasica vorbă a românului, "Las' că merge şi-a-şa..."
Asta e! NU mai merge aşa, pâna când? Ceva trebuie făcut!
Aş schimba şi modul de gândire al edililor oraşului. Cum poţi să începi să construieşti încă un corp al primăriei când încă mai ai alte lucrări neterminate, culmea, tot in faţa primăriei, care sunt aşa de câteva luni bune. Dacă aş avea puterea aş schimba "muncitorii" care pavează, asfaltează străzile. Dau dovadă de un profesionalism uriaş: asfaltează strada, desenează zebre pe ea, linii, tot tacâmul... mai că te crezi în Europa... dar peste 2 zile reîncepe tarăboiul.
Bravii noştrii românaşi sparg strada pentru că au uitat să pună conductele de apă!
Şi după ce asfaltează strazile, acuma pentru ultima oară, le fac intr-un mod absolut JENANT! Drumuri în care efectiv îţi bagi picioarele, şi dacă ai băgat piciorul, intrii cu totul...
Aş schimba modul în care se fac unele lucruri. Şi aici am un exemplu: bunica locuieşte în Jeledinţi. Şi fiind campanie electorală a început amenajarea drumului. Şi au pus asfalt... Frumos! Ar fii fost şi mai frumos dacă ar fi avut o fundatie[ nu mă pricep eu la lucruri de genul dar cred că o fundatie ar fii prins bine] De ce nu se apucă de drumuri după ce caştigă alegerile, sau le pierd? Atunci da, dacă aş avea drept de vot, i-aş vota. Drumul a fost atât de bine construit încât în a 2'a zii a cedat într-un loc. Dar la ce să te astepţi de la nişte muncitori care dormeau efectiv mai mult decât lucrau?
Revenind la Orăştie. Aş schimba ceva pentru noi tineretul. Dacă nu eşti fotbalist nu ai ce face in Orăştie. Defapt nu e prea bine să fii fotbalist. Avem jumate din suprafaţa terenului de fotbal pentru că s-a construit Plus-ul în oraş, şi nu la ieşirea din oraş, cum cred că ar fi normal, cum este în Deva de exemplu... Ar trebuii să se facă un sk8-park, să se amenajeze puţin parcul. S-ar putea construii nişte terenuri de tenis în parc dar NU!!!
Nu se mai face nimica pentru tineret. O baza sportivă cam de ultima generaţie romănească şi-a făcut apariţia in Orăştie. 2 din 3 terenuri de tenis sunt obosite, aiurea rău de tot...


Pentru concursul Visurât şi IaşiPlus.

Ionuţ 2

După cum spuneam în postul trecut, Ionuţ era vecinul meu.
De la început, din prima zi,am avut o relaţie specială cu vecinul meu, Ionuţ.

Încă îmi aduc aminte prima zi în care m-am mutat pe stradă. După ce au despachetat părinţii, am ieşit pe stradă să-mi cunosc vecinii... Pe stradă era Ionuţ şi mai erau vreo 2 copii, cred că Radu şi Maria erau prezenţi.
Nu ştiu cum am ajuns să ne jucăm în pamant, in faţa porţi lui Ionuţ [pe vremea aceea nu era asfaltată strada] Eram în mod irezistibil atraşi de pămant, de o chestie neagra ce se găsea in el, cred că era smoală.
De mic dădeam dovadă de nişte extraordinare abilitaţi sociale... În 5 minute povesteam foarte relaxat cu ei nişte probleme existenţiale de o uriaşă importanţa:cine ar caştiga într-o eventuală confruntare dintre Superman şi Son-Goku...
Revenind la materia neagra necunoscută... ca să ajungem mai uşor la ea, am intrat în curte, am mers în garaj, profitând de neatenţia tatălui, am furat un ciocan din cufăr. Era cu măner cauciucat, negru, pe o parte avea clasica forma de ciocan, iar pe cealaltă avea o extensie de scos cuie. După ce am adus scula, am început să "minerim". Eu mănuiam ustensila, cu mare abilitate scoteam la suprafată materia neagră... Ironia era că nu ştiam ce urma să facem cu ea după ce o scoateam, dar un lucru sigur eram foarte implicaţi în cea ce făceam, parcă eram într-o transă, dar sunt sigur că la varsta de 5 ani, acea acţiune m-i se părea foarte logică.
Nu ştiu ce dracu făcuse Ionuţ dar boul de el considerase că e o idee buna să-şi bage capul în faţa ciocanului. Şi ciocanul cobora. Cu viteză, iar capul lui Ionuţ se afla în traiectoria ciocanului.Inevitabilul se întâmplase... Şi...şi... bău! I-am dat în cap cu ciocanul. Instantaneu a inceput să plângă. Nu era de ajuns faptul ca era el mai mic, chiar slabuţ [era ca şi un somalez albios] acuma mai avea şi o gaură în cap.
După ce s-a calmat a urmat o discuţie între parinţi. Am fost surprins că nu am fost pedepsit, doar o scurtă mustrare, nimica serios.
O vreme cred că părinţii i-au interzis să se mai joace cu mine, nu l-am mai vazut pe stradă, dar probabil era în recuperare dupa ce i-am gâdilat encefalul dar în cele din urmă lucrurile au revenit la normal.

Ionuţ 1

După cum spuneam/scriam într-un post anterior, am decis să încep un serial (doar unul am în cap acuma) urmând exemplul lui Visurat. Toate posturile care vor avea eticheta "seriale" vor fii 100% non-ficţionare.

Să începem.

Primii 5 ani din viaţa mea am fost blocatar. Nu mai îmi aduc aminte cum era viaţa la bloc, eram prea mic, dar cred că aş fii avut probleme cu vecinii din cauza decibelilor. De la vârsta de la 5 ani şi până în momentul în care scriu acest post locuiesc la casă. Alături de Ionuţ, dragul meu Ionuţ.

Ionuţ era vecinul meu, şi înca este, niciodata nu am ajuns la asemenea extreme, încât să-l fac să se mute. Era chiar cel mai vecin dintre toţi vecinii, pentru că locuieste visavis de casa părintilor mei, înca nu e a mea...
Pe strada care locuiesc sunt 6 copiii:eu, Alex, Maria, căreia mă adresez cu Mărie, Măriuţa, sor'sa, Radu şi mirificul Ionuţ. Acesta era grupul de joacă al strazii George Enescu.
Familia lui Ionuţ era cam ciudată, dealtfel şi el. Veneau tot felul de oameni la ei, majoritatea cerşetori şi rromi răi, intrau la ei în casă, asta ca peste o oră să iasă afară. De ce? Înca nu am aflat răspunsul la această intrebare dar înca nu e prea târziu...

Până aici nimica prea anormal.
Totul era normal, o straduţa liniştita din Oraştie.
But strange things happen in Oraştie, dar asta, în următorul post...

Despre ceva

Adică despre mai multe lucruri, un fel de post varză, un multi-post, în care voi abera despre mai multe chestii, şi în privinta unora voi devenii mai serios.
Dupa ce am citit serialele lui VisUrât am decis să încep şi eu nişte seriale. Păna acuma am doar unul în minte, care va avea mai mult ca sigur 3 parţi, sau mai multe. Veţi vedea în zilele ce urmează...
Am cam rămas fără idei...
De ce am scris aşa de rar pe blog, asta in caz că a observat cineva?! Se apropie tezele şi eu, ca şi un elev silitor ce sunt trebuie să mai pun mana şi pe carte. Vă rog să nu credeţi că sunt genul de copil care fuge de la şcoala mult şi restul campului de cuvinte ascociate cu acest fenomen, numit şi chiulangită acută.

Şi ultima şi cea din urma idee din acest post este una referitoare la un... un... ONANIST!!! Eu personal îl consideram pe omul acesta un pic mai cultivat de atâta... Mie nu m-i se pare că suntem nişte, citez:"Cei mai mulţi dintre ei şi-au făcut bloguri ca să facă şi ei ceva, neînţeleşi, dar mai ales frustraţi, s-au lăsat duşi de modă, de trend, ca nişte mici servitori ai globalizării, umili şi gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat, arată ca nişte arătări scoase pentru întîia oară la lumină, cu poze care vor să-i înfăţişeze fie sexy, fie intelectuali, bloggerii din România nu sînt altceva decît nişte rîme care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus... " şi aici închei citatul cu scârbă!
Mi-a placut foarte mult postul lui Richie pe tema asta! Bravo Richie!

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire

Blogger Template by Blogcrowds.