Nu mai zic nimica, pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte. [sau un print screen face cât... 9 cuvinte :-D ]

Sunt dependent de blog?

80%How Addicted to Blogging Are You?

Created by OnePlusYou

Mulţi sau întrebat la un moment dat:"Sunt dependent de blog?" Eu personal am devenit "dependent" de la început, de la începuturile începutului, pe vremea când eram doar un simplu cititor de bloguri...

Testul îl găsiţi aici.

Şi îi multumim pentru test lui Powerpuff.

Update

Am mai urcat poze pe photoblog. Merită văzute.
Merci!

Merci Fometoc[a.k.a. Andrei] pentru resize-urile de la poze.

Over and out.

Evrika!

De ceva vreme încoace, cam pe vremea când eram un prunc pe clasa a 7-a, tot ma întreb ce s-ar întâmpla dacă
De deplasezi cu viteza luminii. Eşti într-o maşina. Aprinzi farurile. Ce se întâmplă?
Ştiu, nu ne putem deplasa cu viteza luminii dar totuşi... Mă aflu într-o maşina care merge cu viteza de 40 de km per h. Pe geam arunc un obiect cu viteza de 40 de km la h...

Ce se va întâmpla? Va merge paralel cu maşina? Va întrece maşina? Va rămâne în urmă?

Va întrece maşina pentru că deja obiectul se deplaseaza cu viteza maşinii, de 40 de km per h, şi adunat cu cei 40 de km ai lui, merge de 2 ori mai repede decât maşina.

Evrika, acuma pot dormii liniştit noaptea!

Da, un kid, da , doar un kid.

De ce?! Pentru că nu e normal să fi aşa. Eu cel puţin nu cred asta. Şi totuşi de ce ajung copiii aşa? Cred că o mare parte din vină se datorează părinţilor care le acordă prea multă libertate şi încredere.

Să luăm un emo kid, freaky kid ce o fi. Ceva ca asta.

Cum să-l aducem pe calea cea bună?

Eu aş lua un emo kid, freaky kid şi i-as da drumu' în munţi. Înainte să-i dau drumul i-aş ataşa de gât o zgardă cu emitător.
După 5 ore aş regăsi-o şi aş aduceo la parinti lor acasă.

Şi uite aşa ar învăţa să aprecieze viaţa, şi toate frumuseţile ei.

Do you?


Astăzi am ieşit cu un prieten la fotografiat Oraştia pentru Oraştie.org [pentru secţiune foto]


Plimbare după atâta timp în care n-am mai ieşit deloc pentru că sunt angajat... M-a relaxat mult.

A urlat o babă la mine deoarece credea că-i fotografiez curtea, care era cu porţile deschise. Defapt eu îmi fotografiam liceul, dintr-o alta perspectivă.


Şi nici nu eram la ea în curte, la jumare de metru în faţa porţii. Mă rog. Am fost politicos şi i-am explicat ce vreau să fac, apoi şi ea m-a tratat cu respect şi m-a lăsat să fac poza.

Ferestre făcute să...

să reziste, să reziste, să reziste...

Genială reclama. Atrage atenţia telespectatorului prin cele 2 repetiţi din spotul publicitar. Obsedantă aş putea spune.

Apropo, Matei de la Nescafe ce a reuşit?

Ionel şi uşa glisantă

Pe tata îl chema Ionel. Eu îi spun 'Onel, Ionuţ iau Ionatan. E de treabă, cam ca şi mine la personalitate. Fericit tot timpul cu tendinţe miserupiste.

Îmi amintesc când a intrat într-o benzinărie MOL ca să platească benzina proaspăt turnată-n rezervor şi să-i cumpere o îngheţată fiului său.

Mă uitam la el de pe geamul maşinii. Îl urmăream cu privirea. Işi luase portmoneul din buzunarul de la spate şi plătise benzina şi se îndrepta către uşa glisantă. S-a apropiat de ea, s+a deschis în mod automat.

În momentul acela eu îi fac semn tatălui să se întoarcă să-mi cumpere îngheţată. Şi el tocmai asta a făcut. Doar că uşa se închidea.

Şi uite aşa a fost tata prins între uşile de la mol, a râs vânzătorul de el, am râs şi eu de el.

Pentru concursul VisUrât.

Spambot

Pe "In Lala's head", pe aici, aici căt şi pe Lala's photo's.[ comentul de la bughy hacker nu e de la spambot-er, ci de la un coleg foarte simplu, să nu zic prost]

E enervant, dar mă bucur pentru că e un vizitator în plus.

Deci, dacă Spambot-erul mă citeşte acuma, îl salut!

Amintiri din copilarie 2

Ce va voi povesti in randurile urmatoare e adevarat. 100 la suta adevarat.

Eram si eu, ca toti oameni, odata copil. Eram un copilas care avea ceva cu politia. Politia nu ma proteja, mie imi facea rau. Sau cel putin asa imi inchipuiam eu.

Multe din activitatile de zi cu zi erau periclitate de politie. Exemplu. Treceam strada cu mama, ea tinandu-ma de mana. In mintea mea necoapta de copil daca nu calcam pe zebra, daca nu calcam pe dungile acelea albe, eram arestat.

Nu as fi scris de asta daca nu o pateam in vreun fel. Cum aveam pasul mic nu puteam sa calc pe toate dungile deci folosindu-ma de mama respectiv mana ei saream si eram ca si un mic Tarzan. Pana cand se satura mama si-mi trage o palma. Dupa ce prin suspine ii explic cum sta treaba, ma ia in brate si ma linisteste.

Imi era frica de ei, de politisti. Tin minte cand am fost la politie sa m-i se faca o poza pentru pasaport. Am iesit in poza plin de lacrimi.

Pentru concursul lui VisUrat.

Toata povestea ce urmeaza sa fie descrisa s-a petrecut acuma un an, in timpul verii.

Eu eram macho-man pe atunci, urlau hormonii in mine. Deci eram in cautarea unei prietene. De ce nu? Era vara, terminasem cu examenul de capacitate... ne faceam de cap...

In sfarsit... pusesem ochii pe o fata. O sa ma refer la ea cu "V"[initiala prenumelui] O cunosteam de ceva timp, dar era doar cunostinta, fata din generatia mea.

Intr-o seara mi-am luat inima in dinti si am inceput sa vorbesc cu fata "V". Bineinteles ca am fost servit cu replica de genul: "nu stiu, iti spun maine". Fie care baiat a auzit replica asta sau ceva asemanator cel putin odata'n viata.

Automat imi luasem gandul de la fata V. Nu mai puteam eu sa stau cu ea, asta ar fi insemnat sa-mi incalc principile.

A doua zi am iesit cu rolele cu o prietena. O plimbare pe role de o ora-jumate. Cand ne-am intalnit ne-am intalnit ca niste amici, cand ne-am despartit ne-am luat la revedere ca si iubiti. Aceasta fata o vom numii I[initiala prenumelui de asemenea] Dat find faptul ca[,] V nu a iesit treaba, m-am "casatorit" cu I. Super tare.

Distractia acuma incepe.

A 3-a zi dupa V, a 2-a dupa I, am aflat ca si V imi acceptase cererea de "casatorie". Aveam 2 prietene! Frumos dar nu de mine. INTENTIONAM sa le spun asta, nu pot sta cu 2 fete simultan. Si in ziua in care aflasem asta era un concert, deci urma sa le intalnesc... dar nu totul a iesit precum voiam eu.

Si I, cat si V aflasera de exista lor in "black book-ul" meu. Si nu de la mine.

Rezultatul?!

Un baiat, mai indragostit ca mine de fotografie, doar ca era indragostit de I, cu hormoni urland in el, urmarindu-ma pana acasa, cu scopul "nobil" de a ma bate pentru faptele mele, care defapt n-au fost intentionate!!!

O alta consecinta a fost ca I, care mi-a fost colega si prietena n-a vorbit cu mine vreo 4 luni, si nici nu ma lasa sa-i explic ce s-a intamplat defapt. Cand in final i-am povestit, a ras si si-a cerut scuze, si ea cat si eu.


Pentru concursul VisUrat.

Help!

Am nevoie de o temă nouă.

Şi am găsi-to!!! Aceasta!

E perfectă. O persoană ştiutoare în deale bloggingului a aporoba-to, catalogân-do drept: ":X".

Acuma poate vă întrebaţi de ce nu o vedeţi pusă...

Nu merge! Trăznească!!!

Deci, cine mi-o poate găsi? Vă rog mult, chiar vreau să am tema asta!

Te răsplătesc cum pot! Te rog!!!

Review

Have one! Făcut de însuşi Blogatu.

Încă odată îi mulţumesc pentru acest video review.

Mi-a dat nişte sfaturi utile, care mi-au deschis ochii, şi am realizat că nu fac totul bine. Şi-a spus părerea sinceră şi a spus ce nu-i place:

1. Faptul că nu postez prea des [lucrez şi nu pot scrie zilnic, iar când vin acasă, aş putea scrie, dar sunt prea obosit ca să fac asta]

2. Am posturi prea scurte...

3. Cromatica nu e strălucită, oboseşte ochiul.

Ce e de făcut?

În primul rând voi schimba tema. Acuma caut o temă potrivită. Caut ceva cu culori mai deschise, cu posibilitatea modificări headerelui. Pe 2 coloane. Aici apelez şi la ajutorul vostru. Mă puteţi contacta pe messenger sau lăsaţi comment.Vreau să nu mai fie aşa de mult un blog personal blogul meu. O să încep să scriu şi de altceva, nu doar de lucruri personale.

O să îmi mai promovez mai mult blogul. Apropo, Marius, am 1000 de vizite de când am pus counterul, adică cam acuma o luna jumate două.

Wish me luck!

PS. merci foarte mult Blogatu.

Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire