Deja-vu

Astazi mi s-a intamplat sa miros un parfum oarecare[in clasa]. Nu stiu care, nu stiu ce era[cred ca ceva florar,dulceag]... Putea sa fie balsam pentru haine, parfum... in fine.
Cert e ca mi-a adus aminte de ceva... nu mai stiu de ce mi-a adus aminte. Era ca si un deja-vu. Nu stiu cum sa descriu acea senzatie. Acel miros imi parea atata de familiar, ma simteam in siguranta... si totusi nu stiam de ce mi se parea asa si nici cine/ce il emana.
Inconstient asimiliam anumiti oameni cu miros, fie el bun sau rau. De exemplu il recunosc pe tata dupa parfumul care-l foloseste. Cateodata mai simt acest miros si la alti barbati, si pentru o clipa, ii asociez cu tata.
Nu e prima data cand mi se intampla asta. Data vitoare, daca-mi aduc aminte, o sa intreb persoanele din jur, sau le miros[asta suna ciudat]
May I sniff you?

2 Comments:

  1. valikz said...
    nu stiu de ce ma trimite cu gandul la cartarescu postul asta ;))
    Dragos said...
    Din cauza lui Cartarescu sunt constient de asta, traiam sentimentul, dar am crezut ca e ceva doar in capul meu... cand am citit asta, mai ales fiind scrisa de Cartarescu, am hototarat sa scriu despre asta.

Post a Comment



Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire