sau am ajuns in Italia! Cu bine, intreg.
Drumul a durat doua zile, prima noapte dormind in Ungaria, aproape de vama cu Austria. Drumul a fost lung si plictisitor. Clipele cele mai distractive au fost cand am depasit un Lamborghini Galardo [nu stationa, si nu era stricat] si un Maserati.
Am ajuns ieri seara la 7. Mai vorbim!
Ciao!
sunt absolut sigur ca nu am scris corect, dar n'am de gând să'l corectez, de ce?! Deasta!
Probabil că, dragă cititorule, ţi-ai dat seama din titlu' că plec undeva. Eii, dacă nu ţi-ai dat seama, îţi spun eu: plec în Italia. Nu de tot, timp de 10 zile, în vacanţă. O să ''locuiesc'' în Osimo. De asemenea o noapte, sau două, o să le petrec la Roma.
Plec fără părinţi, fără frate. Singur. Adică merg la un prieten în Italia, care el e acuma în Romania. Eu doar duminică plec, dar vreau să profit de zilele astea, şi nu cred că o să am acces la internet unde am eu de gând să merg.
Ciao!
Seara, pornesc calculatorul, încerc să ma conectez la net, nu merge. Sun la relaţi cu clienţi.[btw, au schimbat melodia de la hold line, deja te enerva]
Răspunde un centralist, se prezintă, formalităţi şi alte chestii, şi îmi dă instrucţiuni... Cred că era obişnuit să vorbească cu ţărani, pentru că altcumva nu-mi explic de ce mi-a explicat cum să restartez calculatorul, citez:"dă click pe butonu verde, ăla pe care scrie start, dupaia dă click pe butonu' roşu, ală primu', şi dupaia click pe butonu' verde'' am încheiat citatul. Răspunsul meu a fost ceva de genul ''no shit?!''
Cel mai mult m-a distrat când pronunţa enable[îl citea pe litere, româneşte] sau când mi-a spus să dau click pe network manager: ''click pe network ..., pe aia cu 'n' de la Nicu''.
Puţin mai mult profesionalism, RomTeleCom şi angajaţii dacă se poate!
Mi-am pierdut husa camerei foto şi încărcătorul acumulatorului. Cum eu duminică plec[o să vă spun eu zilele următoare unde plec] am nevoie de baterie şi încărcător... Am mers din nou în zona în care credeam că l-am pierdut, l-am căutat dar tot nu l-am găsit.
Ce să fac?! L-am comandat de pe net, mai exact de pe shopit. Un miulion 700 un incarcator plus husa, 1 850... greşelile se plătesc, cu plata la livrare...
După cum am promis, continuarea de la articolul acesta.
Fiecare dintre noi va avea[sau a avut] în viaţă câteva momente, amintiri memorabile, care nu vor fi uitate niciodată. Zilele astea am trăit aceste momente. Am scris despre asta aici, şi cum am promis, vin impresile şi pozele.
Deci: Toată expediţia asta a durat 3 zile. Vineri pe la ora 4 am plecat din Orăştie cu jeepurile. Participanţi expediţiei au fost: eu, tata, Ştefan[prieten bun], Sorin[tatăl prietenului, finul părinţilor mei] şi fratele meu, Alejandro.
Day 1
În prima noapte aveam de gând să dormim la cabana noastră din Grădişte. Din moment ce urma să dormim acolo m-am gândit să-mi iau şi încărcătorul de la camera de fotografiat cu mine, şi să profit de electricitate.
Dacă mergeam pe drumuri mai normale, ca nişte oameni normali, am fi făcut din Orăştie până la cabana cam 30 de km. Dar nu, am mers pe dealuri. 56 de km. Vreau să spun că n-am regretat niciodată această decizie. Peisaje superbe. Oameni prietenoşi, sociali. Am fotografiat o şcoală construită de maghiari in 1907 care încă se ţine pe picioare destul de bine. Am făcut cunoştinţă cu femeia care nu crede că a murit Ceauşescu'[no shit][mi-am dat seama de ceva când am scris Ceauşescu: dacă încă eram conduşi de tovarăş, eram owned] Sorin sa abţinut să nu râdă şi a întrebat foarte mirat: Da' o murit Ceauşescu'?.
Distracţia şi adrenalina a venit când am fost minţiţi de nişte ciobani, minciună care a făcut un jeep să se răstoarne de 2 ori[nimeni nu a păţit nimica] O roată din faţă s-a înfipt în pământ, doar 3 roţi atingând solul. După ce revinul jeepul cu piciparele/roţile pe pământ porneşte iarăşi. Acuma iarăşi cade... singura diferenţă e că acuma e cu 2 roţi în aer. În timp ce îl impingeam, Adi[am uitat să vă spun, sau alăturat expediţiei timp de o zi Adi[mic la înălţime] şi Adi[mare la înălţime], amândoi pe motociclete] a întrebat dacă maşina e băgată în viteză sau e frâna de mână trasă[întrebarea asta sa pus când roţile erau în aer şi urmau să atingă solul într-o secundă] Cei care ştiu cum funcţionează o maşina cred că ştiu ce a urmat... A luat-o'n jos la vale maşina, până al urmă oprinduse cu ''pula'n sus''-Sorin.
După ce ieşim din vale, îmi dau seama că nu-mi găsesc husa camerei de fotografiat. Am căutat, dar n-am găsit nimica. Odată cu husa camerei sa pierdut tot ce mai era înăuntru': telecomanda camerei şi încărcătorul. Degeaba am căutat, tot n-am găsit husa aia nenorocită.
Drumul spre casă a fost superb, prin pădure. Nu pot spune că am mers pe drum pentru că ''drumul'' era udat de râu. Când am ajuns la cabană am dormit ca eroi, cei 2 Adi plecând dimineaţa la 7.
Va urma...
Ca'n fiecare an plec la munte vara cu tata, fratele si nişte prieteni. Anul acesta, mergem cu 2 suzuki samurai în loc de unul acompaniat de o motocicletă de teren.
Ne citim duminică, sau luni cel târziu. Impresii, poze, luni.
Over and out.
Very big I might say.
A început Olimpiada de la Beijing. Superb totul, m-a lăsat mască. Când nu urmăream sportivii români [btw, gg până acuma, SUCCES MAXIM în continuare] mă uitam la fotoreporteri. Cu un dslr dotatat cu un teleobiectiv.
Aşa aş vrea să fiu şi eu peste câţiva ani. Nu neapărat la evenimente sportive, aş face orice ce implică fotografia. Acesta este visul meu. Să am dslr, şi obiective pentru el. Un fisheye, un tele, un macro si unul obişnuit.
Succes României în continuare la Olimpiadă.
Sincer acuma, cum v-i se par pozele? Sunt eu în ele, cand eram flăcău tânăr, efectiv cu plete[codiţă]
Mai poţi fi considerat deştept după ce îţi cumperi o maşina pentru familie de 15.000 de euro[cu tot cu înscris, adus şi restu'] mai exact un Golf 5, cu doar 4000 de km parcurşi şi nu mergi cu ea la servici că nu vrei să stea în soare, nu mergi cu ea la Timişoara, că e drumu' rău, nu vrei să mergi cu ea la mare, că e drum lung!
Nu eşti tu un pic cam prost?!
Şi odată cu pozele astea, a apărut şi watermarkul!
Orăştia, oraşul totul posibilităţilor.
Noi Orăştieni avem şi un muzicant... Un manelist ca oricare altu'... Cu un nume ca oricare altu' de simplu: Alex de la Orăştie. Nu ne putem lăsa mai prejos...
Din câte am văzut/auzit pe telefoanele cocalarilor de la sat şi nu numai tipu' are succes... rămâne de văzut ce va face...
Într-un fel pot spune că-l admir, pentru că a reuşit să ajungă acolo unde este, şi scote ceva bani din ce face. Dar să nu uităm că cântă manele, şi nu va fi mai mult de un manelist.
Ar trebuii să mă bucur pentru că face Orăştia mai cunoscută? O face cunoscută în modul pozitiv sau negativ? Voi ce părere aveţi?
BTW: Magda[aia de la OTV] a făcut un featuring cu Guţă... acuma la DDD[ DanDiaconescuDirect] o să colcăie studioul de Guţă loveri?!
Omfg! Genială piesa, genial sunetul, genial ritmul, versurile ^_^ !
Câţi dintre voi folosesc Y!m?
Eu unul îl folosesc.Vreau să vorbim despre statusuri. Mai exact care sunt cele mai memorabile statusuri din câte aţi văzut.
Memorabile în sensul pozitiv cât şi negativ al cuvântului.
Ţin minte câteva:
*Your heart is my piniata - Am râs cu lacrimi la el.
**Rămân în picioare ca tibia - Interesant.
***Noaptea e mai frig ca afară- Enervant de aiurea.
Şi acuma câteva din cele pe care le folosesc eu:
*Nobody told you how much I love you - Replică la arhicunoscutul status Somebody told you how much I love you
**Under my desk
***At my friends desk - Acest status îl folosesc când nu sunt acasă, la un friend.
Mai pun la status versuri din melodii, versuri care se potrivesc cu starea mea de spirit din momentul respectiv.
Am uitat să spun că acest post e o leapşă. Leapşă care merge la Roby, Richie, g0getit şi Paula.
Ca de obicei nu găsesc un titlu potrivit pentru post!
Vara aceasta m-am angajat şi eu. Deşi nu am 16 ani tot m-am angajat, mama trăgându-mi nişte sfori, făcând posibilă angajarea mea.
A fost o experientă care mia deschis ochii. Mi-am dat seama că nu vreau să fiu plătit cu 2.3 lei per oră, la 20 de ore să primesc un bon în valoare de 10 lei şi nu vreau să lucrez 8 ore pe zi, zi de zi. Mi-am dat seama că educaţia e foarte importantă. Mult mai importantă decât mulţi cred. Lipsa educaţiei duce la un salar mic, şi o slujba mică. Lipsa educaţiei iţi afectează şi şefii.
Eu am avut o şefă care ar fii trebuit să se comporte ca o femeie, ca şi o doamnă, pentru că avea vârsta unei doamne. Dar în schimb ea a fost motivul pentru care uram să merg la servici. Nesimţirea, ţopârlănismul, prostia acută, toate acestea, concentrate într-o ''doamnă'' care ţi se adresează cu ''Mă p#¤ă!''
Dar nu toţi oameni pe care i-am cunoscut au fost aşa ... Am cunoscut şi nişte persoane superbe[nu neapărat superbe fizic] cu un suflet mare.
Am jucat biliard foarte mult gratis. Şi probabil nu voi uita niciodată duşul făcut în bere.
Am învăţat cum se fac banii, ce uşor se duc. Am învăţat cum să apreciez banu'.
Da! Îmi merge calculatorul.
Marţi, a decedat. Refuza să funcţioneze normal. Se tot restarta, nici cu safe mode nu pornea, nici cu last known good configuration... Mă rog... Ca un adevărat bărbat mi-am băgat p**a'n el. Joi m-am gândit ca'ş avea nevoie de internet, deci, prin urmare[am greşit intenţionat] l-am dus doar Joi la reparat.
Fericit că am pc, îl bag in priză, bag cablăraiele la locurile lor şi îl pornesc...
Asta am văzut... nimica, nada!!! Nu mergea monitoru'! Nu-mi venea să cred... şi s'auzi tu atunci blesteme... Băiat deştept l'am desfăcut[pe calculator] şi-am început să trag de mufe, să strâng, să curăţ... în final am pus ceva la locul lui[ceva pe langa placa video, sau era placa video?!] şi calculatorul şi-a revenit.
Alive and kicking! Merge mai bine ca niciodată... adevăru' e că altcumva merge cu 1 giga de rami!
Titlu dublu[ nu m-am putut hotărî asupra unui nume]
1.And now I'm back for god.
2.Am terminat cu serviciul.
De acuma am mai mult timp liber, mai mult timp de bloggerelă.
De marţi n-am mai avut calculator. ÎNGROZITOR!!! 4 zile fără calculator. Sau adunat pozele în camera... Urmează şi un update puternic pe photoblog. Sau adunat şi idei de noi bloguri, şi idei de posturi. Din păcate, pe cum au venit, aşa sau şi dus.[o parte din ele]
Urmează posturi în seara asta, şi mâine, şi poimâine...
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
