Lzd's blog

Yupiii! Postul acesta este cel norocos, cu numarul 200.

200 de ideei din 2 ianuarie 2008. Ţin minte că am mai scris un post aniversar când am ajuns la postul cu mirifica cifra de 100. Urmează să caut în arhivă când am scris postul acela, astfel voi afla în cât timp am scris 100 de articole.

Ne mai citim, salutare!

LE: vreo 100 de posturi în 137 de zile!

De multe ori, aceasta este reacţia mea când mă uit pe Mtv la ''My super sweet sixteen''.

Inexplicabil, mă enervez la culme când văd fetele acelea cât sunt de îngâmfate. Au alte standarde, absolut cretine după părerea mea: nu contează cât de bine se simt, nu contează câţi bani strică, atâta timp cât petrecerea ei are un invitat[cântăreţ de obicei] mai faimos ca al fostei pitzipoance care şi'a ţinut ziua.

Emisiunea care ma enervat cel mai mult a fost cu o grasă.[ vreau să lamuresc ceva, nu am nimica cu persoanele care sunt puţin mai plinuţe, dar o să vedeţi imediat de ce am inclus'o în peisaj] Ei bine, tipa asta[ îi spun tipă pentru că avea greutatea a 2 fete de 16 ani] era foarte îngâmfată încât şi'a umilit prietenele. Modul în care le'a umilit m'i să părut un motiv bun pentru a o lua la bătaie: ea dădea o petrecere cu tema celor 7 păcate. Pentru ca prietenele ei cele mai bune ca să poată să fie lângă ea când intră la petrecera. Trebuia să ilustreze câte un păcat. Pe una a pus'o să işi umple gura cu chipsuri şi apoi să bea cola. Cireaşa de pe tort a fost cand a pus'o să'şi toarne cola'n cap. Proasta a făcut'o. Unele dintre ele, care aveau un gram de creier, au refuzat să îşi bată joc de ele şi au refuzat. Atunci vita le spune foarte indignată: Go home! Ele cu bun simţ întreabă dacă mai pot venii la petrecere... răspunsul a fost negativ. Desigur că toată lumea când era filmată îi spunea că o iubeşte. CUM DRACU SĂ NU TE IUBEASCĂ? Le dai băutură, mancare şi distracţie gratis. Aşa a funcţionat şi Roma.

Şi acuma stau să ma gândesc, că mâine împlinesc 16 ani, să dau o petrecere uriaşă, la care 90% din invitaţi să nu'i cunosc, să aduc o trupă[să zicem Fly project sau alţi bâlbâiţi supraevaluaţi] să îmi umilesc prietenii, doar ca să arat cât de tare sunt în faţa camerelor de filmat?!

Nu! Happz b'day mie şi lui Diana.

Au venit ploile, copaci îşi pierd frunzele, toată natura îşi pierde verdele hipnotizant şi la televizor auzim ştiri care ne informează faptul că anul şcolar nu poate începe în judeţul X, din cauza şcolilor, care stau să se prăbuşească... Toate acestea pot să însemne un singur lucru, a venit Septembrie, şi cu ea a venit şi un nou an şcolar.

Întodeauna am fost intrigat, cum de în fiecare an şcolile se deteriorează pe parcursul verii în aşa fel încât toamna nu se mai poate învăţa în ele, deoarece reprezintă un real pericol pentru elevi.

Sincer mă bucur că reîncepe şcoala. Deja începeam să ma plictisesc în vacanţă, şi doream din tot sufletul să înceapă şcoala. O să revăd profesorii, parcă şi de ei îmi este dor, de felul în care urlă pe colegi, felul în care ne fac să ne simţim mici şi neştiutori [asta în cazul Domnului Ghintuială, căruia îi urez cele bune cu această ocazie]

Parcă îmi este dor să râd de gorilele din curtea şcolii, care au orgasme la vederea mingii de fotbal, lovind-o cu piciorul în aşa fel încât elevi nevinovaţi să poarte suavele urme ale sărutului mingii de fotbal: vânătăi, porţiune de piele înroşită...

Nu îmi este dor de lucrări, de matematică şi de profesoara de logică, care BTW, nu e logică deloc!

Cum altfel putea să se termine o vacanţă de altfel perfectă decât prin un cadou de zile mari.

Tata[a.k.a. Ionuţ, Ionică, O'neil] ne-a cumpărat şi dăruit mie şi lui Alexandărvici [that would be mz bro'] o motocicletă de teren.

Îmi doream asta de foarte mult timp, această pasiune find moştenită de la tata, care e motociclist înrăit. Oricum, e superb să stai în şa şi sa mergi pe câmp, admirând natura...

Azi am admirat atât de mult încât am bătături în palmă!



Life's good!

Very big I might say.

A început Olimpiada de la Beijing. Superb totul, m-a lăsat mască. Când nu urmăream sportivii români [btw, gg până acuma, SUCCES MAXIM în continuare] mă uitam la fotoreporteri. Cu un dslr dotatat cu un teleobiectiv.

Aşa aş vrea să fiu şi eu peste câţiva ani. Nu neapărat la evenimente sportive, aş face orice ce implică fotografia. Acesta este visul meu. Să am dslr, şi obiective pentru el. Un fisheye, un tele, un macro si unul obişnuit.

Succes României în continuare la Olimpiadă.

Uităte în dreapta sus!

Peste 1000 de oameni au clikuit site-ul meu, au citit, au fost uimiţi sau dezgustaţi. Mie personal nu-mi vine să cred.

Nu pot să cred că atâţia oameni au intrat pe blog. Pe blogul meu.

Ce pot să zic... foarte tare frate!!!

Mâine mă apuc să scriu articolele pentru concursul lui VisUrât. [datorită faptului că lucrez, stau departe de pc, deci le scriu pe nişte foi, când am puţin timp liber]

Şi nu în ultimul rând, scuzaţi lipsa de activitate, dar am anumite ţeluri care vreau să le ating.

Nu am vrut să vă spun asta[ce urmează în rândurile de mai jos] până nu ştiu ceva 100% sigur.

Dar uite că acuma ştiu sigur vara asta o să mă angajez. Defapt, în timp ce scriu articolul acesta eu sunt angajat. Aseară am început.

Terasa era plină de suporteri români... Unul dintre ei era deosebit de gălăgios, era dotat cu o goarnă[ sau ce era, cert e că suna al dracului de tare] o voce medie şi o nucă pe post de creier. Toată lumea stătea într-o linişte relativă şi urmăreau meciul.

Mai puţin eroul nostru, el făcea galerie!!! Înţeleg, e meci important, e ţara ta, dar mai ho!!! Nu 10 minute de strigăte, chiar nu eşti pe stadion, în ciuda faptului că vezi jucătorii în faţa ta.

Revenind la mine. A fost oke, m-am descurcat. Nu e ceva de ce să te plângi.

Am colegi de treabă şi o şefă de nota 10!

Tu la ce vârstă ai avut prima slujbă?

Pentru că sunt patriot, am fost aseară să văd meciul... mă abţin de la comentariile legate de meci, o las pe Paula, văd ca face o treabă foarte bună.

Am ajuns pe terasa la care urma să vedem meciul pe la 6 jumate. Era full, dar, bine a fost şi-n spate!

Terasa era plină ochii. Din noroc îmi aude o chelneriţa gura [chelneriţa care se plimba în stânga şi-n dreapta ca o furnică] şi-mi ia comanda... După ce ne adunăm toată trupa mai cer o bere pentru un prieten.

A luat comanda şi a mers la masa alăturată. Şi ei tot o bere la halbă. Spre uimirea mea văd că aduce berea celor de lângă masa noastră... după ce o întreb de ce nu mi-a adus berea comandată urmează dialogul de mai jos
Furnicuţa Păi tu mai ai bere...
Eu Da şii? Îmi aduceaţi berea după ce se termină meciul?
F Nu, când terminai berea!
E Vă rog, aduceţi-mi berea acuma!

Servicii jalnice, şi nu e prima dată când paţesc lucruri de genul acolo, dar ceva tot ma face să revin acolo, cred că-mi place locul, nu şi modul în care sunt servit. Dar de acuma lucrurile o să se schimbe, se angajează tineri, care, sper să nu fie aşa scârbe ca şi furnicuţele.

Şi încă ce bal a fost!

Să începem cu începutul... Deci noi, clasele de a 9-a, am organizat balul absolventilor, normal, pentru absolvenţi. Să nu uităm că şi ei ne-au organizat balul bobocilor. [mulţumesc încă o dată pentru bal]

Tema balului a fost Lumea Basmului [merci Ramona pentru că mi-ai întărit bănuiala] O temă destul de interesantă aş putea spune. Au fost prinţi şi prinţese. Nişte adevăraţi prinţi şi prinţese absolvenţii aceştia.

Tema aceasta a fost aleasă cu o saptămână înainte de bal... şi până ca tema balului să fie aceasta, au fost mai multe teme luate în considerare: spitalul, anii de liceu, hawai, ţiganii. Balul a ieşit super, şi sunt bucuros pentru că în deschiderea balului, nu m-am împiedecat dansând, totul ieşind ca la carte! Ţineţi minte faptul că nu mai dansasem vals până acuma 2 zile.

În jurizare nu m-am băgat, ştiam c-o să fie cu scandal, sau mici certuri. Prefer să nu fac nici un comentariu asupra jurizării.

Per total, a fost super. Am şi scăpat de ore, ne-am distrat, am cimentat unele relaţii de prietenie. M-am distrat cu Naciu şi Creţu cu un balon cu heliu[nu îmi pare rău că l-am furat]

Mi-a plăcut foarte mult să amenajăm sala, să stăm tolăniţi pe colţare şi să nu facem nimica, cănd, de obicei, am fii fost la şcoală. Defapt mi-a plăcut să lenevesc cu colegii.

Dragi colegii mai mari, cei mai mari colegi ai mei, nu vreţi să mai absolviţi odată?

SUCCES LA BACALAUREAT!

Sunt mândru de vals! Defapt sunt mândru de mine deoarece am învăţat să valsez. Trebuie să ştii să dansezi, în principiu pe toate genurile.
La o petrecere dacă stai tot timpul pe colţar şi lingi un suc, o sa fii considerat retard. Aşa eram eu pe clasa a 6-a, defapt nici un baiat din clasă nu dansa. În schimb de înfundam gurile cu pepsi şi covrigei. Atunci pe a 6-a, sau era a 5-a? Am dansat cu o fată, care îmi era colegă, pentru prima dată. Fata a zis că mă descurc bine,iniţial.
Defapt a spus asta din politeţe, ca să mă determine să dansez. Am aflat acuma ceva timp că am căşca-to în picioare. Learn to dance... ştiu eu de ce zic asta!
Am reuşit să învaţ nişte paşi, şi eu cred că ma descurc bine, şi nu doar eu cred asta! O să vedeţi pozele din seara asta[ adică eu astazi voi dansa]
La balul absolvenţilor, eu... Cred că mă laud. Nu-i bai! ^_^
Termin aici...

Pentru Mădă: mâna, V-ul, capul!