Mă consider un baiat calm, liniştit care-şi vede de treaba lui. Nu sunt violent deloc, nu-mi place violenţa.
Dar, mai am şi eu nişte momente în care mi-aş dorii să am fizicul unui bodyguard sau cel puţin un aparat de curentat.
Mă enervează la culme tăranul de la terasa.’’Ţăranul de terasa’’ acela e genul de om care se face remarcat oriunde ar fii, în cazul acesta la terasa, prin poluare fonică. Telefonul cu manele îl ajută, dar şi grohăiturile(se vor a fi cuvinte). Genul de om care mă scoate din sărite: are numai beşini în cap, se consideră deştept, frumos, tare, shukaru’ shukarilor. Are cioc, dar şi perciuni alungiţi până la barbă. Nu ştiu cum se numesc, dar ştiu că sunt subţiri. Şi are cercei! Cel puţin 3. Unu mai mare ca altu, găurile fiind total aiurea... cei trei cercei formează un arc de cerc, sau să fie semnul de la Nike?
Dar din păcate, sau din fericire pentru ei, nu am fizicul necesar şi nici teaserul.
Şi ar mai fi un exemplar. Cioara! Ţiganu’ la pubertate. Freză tip ţepi, cu bluză Pulma şi figuri pe tot corpul. Genul de cioră care le cere banii la copii din gimnaziu altfel îi bate. Era unul ca genu’ descris mai sus când eram în gimnaziu. Avea o armată de lingăi după el. Cel cu limba cea mai lungă era unu gras şi mic. Dacă nu era prieten cu Laurenţiu, cioara, mânca bătaie de la toţi. Telefonul lui era întodeauna în mână la Cioară, care, în timpul şcolii, era proprietarul telefonului.
Ţin minte odată că luasem o palmă de la Cioară şi grasu’ se râdea de mine. După ce am ajuns la o distanţă sigură de ei, le-am bagat p**e-n gură cu un zâmbet larg. Ştiam că o să iau bătaie , dar măcar m-am descărcat. În timpul orei am mers la baie. Şi surpriză, grasu era acolo. Tremuram, dar tot m-am dus la el. N-aveţi idee ce bine m-am simţit când i-am văzut ochii cât cepele când eram cu mâna la el în gât. Nu l-am lovit, l-am speriat bine şi i-am spus să mă lase în pace.
Partea interesantă era că după şcoală mă aştepta cioara şi grasu. Cioara m-a luat de după cap şi a început să vorbească cu mine, nu mai ţin minte ce a zis, dar ştiu sigur că nu m-a lovit sau ceva. Dar venise grasu’ din spate şi mă lovise cu podu’ pălmii în ureche.
Atunci am jurat, că următoarea dată când îl prind singur, îl string de bijuterii până plânge!
Ieri mă întorceam de la şcoala cu Ipod-ul urlându-mi în urechi. Nu prea auzeam ce se întamplă îm jurul meu. Permiteţi-mi să fac o paranteză... o profesoară ne-a povestit de un student, care fericit că şi-a luat examenele se plimba prin Timişoara cu Mp3 în urechi. L-a călcat trolebuzu'... asta da ironie!
Revenind, cum aveam Ipod-ul în urechi nu auzeam ce se întamplă în jurul meu(am mai spus asta nu?) şi văd doi kinderi cum se apropiau de mine. Ghinionul lor a fost că după ce au trecut de mine s-a schi,bat melodia. Şi i-am auzit cum mă înjurau!
Mama voastră de embrioni, mi-am spus în gând şi am fugit spre ei. Au fugit ca din puşca, astfel ''făcând dreptate''.
Acuma stau să mă întreb, de câte ori am fost înjurat pe stradă fără să-mi dau seama?
Câţi dintre noi n'au avut cel puţin odată sentimente rasiste. Bag mâna în foc să spun că toţi au fost încercaţi de asemenea sentimente la un anumit moment. Fie că eşti rasist cu bulgari, turci, unguri, români sau rommi.
Vreau să vorbesc de rommi. Pentru mine omul înainte de a fi bulgar, turc, ungur sau rrom, este om. Asta nu înseamna că nu am şi eu anumite porniri rasiste. Nu-mi plac ţiganii care îşi pun copii la lucru, când ei sunt capabili să muncească, nu-mi plac tiganii care se manifestă pe străzi[urlă, înjură] nu-mi plac ţiganii care fură.
Încep să cred că societatea în care trăiesc[şi trag această concluzie cu un gust amar] este rasistă indiferent de felul de ţigani. NU toţi ţigani sunt aşa. Recunosc că marea majoritatea sunt aşa, dar cum spuneam înainte, nu toţi sunt la fel. Cel mai elocvent exemplu este al lui Nina.
Nina este o prietena veche de a mamei mele. Nu stiu cum sau cunoscut dar se intelegeau destul de bine. Cand mama avea nevoie de ajutor la curatenie, Nina intodeauna era prima optiune. Facea curatenie foarte bine. Era o femeie tacuta, micuta de statura, cu parul lung de abanos. Avea o casa micuta, cu o singura camera. Trebuie sa recunosc ca era foarte curata, camera cu un miros proaspat, de casa ingrijita.
Este mama a 4 copiii, 2 fete şi 2 baieţi. Toţi au cei 7 ani de acasă. Nişte copii de nota 10 care au mai multă educaţie decât mulţi colegi de ai mei. Muncitori, cu bun-simţ, respectuoşi.
Care credeţi că sunt şansele lor de a reuşii în societatea de astăzi? Nule! Pentru simplul fapt că sunt de etnie rromă sunt condamnaţi de societate la o viată de lucru în Spania/Italia. Oare când vom ajunge la un nivel unde oameni sunt trataţi în funcţie de seriozitate/realizări/abilităţi şi nu după naţie şi culoarea pielii.
Note to self: acesta este iară' un articol bun[parerea mea] care va rămâne cu 0 comentarii...
Citiţi asta înainte şi apoi continuaţi citirea postului meu.
Am văzut ştirea asta când butonam telecomanda. Şi mi-a dat de gândit. Câte enoriaşe au fost ''împărtăşite'' de pope până acuma şi n-au spus nimănui?!
Vara asta aveam o discuţie cu un prieten, când eram în Loreto. Ce fac parinţii, popele, căşugări toată ziua. Mănânci de pe bani lor, a enoriaşilor, stai şi te rogi în linişte. Mă gândeam cum ar fii să urmez şi eu calea sfântă. Să ma fac că mă rog toată ziua, şi să stau cu burta la soare. E clar, nu e uşor, ai voie să faci anumite lucruri, pe când altele nu. Nu toţi pot fii pope. Cei care nu pot să fie, dar tot urmează această ''carieră'' ajung ca nenea, acuzat de viol.
Pardon, de vătămare corporală, există şi posibilitatea ca părintele să fie acuzat doar de vătămare corporală.
După cum am mai spus, în vacanţă am fost în Italia, şi am văzut şi Capela Sixtină. Uriaşă, incredibil de frumoasă, de ameţitor de frumoasă. Unde a intrat, pictat şi expus lucrări Michelangelo. Marele Michelangelo. Fotografiatul era permis acolo.
Pe când într-o biserică obscură, cu nişte ''desene'' anemice, făcute de autori relativi anonimi, n-ai voie să fotografiezi, să filmezi, nimica... De ce?
Fiecare elev a pus mână pe unul[ sau ar fi trebuit]. Eu, find elev în clasa a X-a, încă îmi primesc manualele de la stat.
Nu prea mă plâng de ele. Nu mă deranjează[ prea mult] că sunt rupte, desenate, fără coperţi. Mă deranjează când le lipsesc pagini sau numerele paginilor sunt colorate în aşa fel încât nu ştii la ce pagină eşti.
Ceea ce mă deranjează cu adevărat este forma lor. De toate formele: pătrate, dreptunghiulare[unele mai lungi, altele mai late] Puţinele sunt cărţile care seamănă între ele la formă.
Şi pentru că n'au o formă anume, trebuie să cauţi ca un nebun după coperţi potrivite.
Pentru 13 manuale, am 13 coperţi diferite[ partea bună în acest lucru e că le pot diferenţia uşor]
Au venit ploile, copaci îşi pierd frunzele, toată natura îşi pierde verdele hipnotizant şi la televizor auzim ştiri care ne informează faptul că anul şcolar nu poate începe în judeţul X, din cauza şcolilor, care stau să se prăbuşească... Toate acestea pot să însemne un singur lucru, a venit Septembrie, şi cu ea a venit şi un nou an şcolar.
Întodeauna am fost intrigat, cum de în fiecare an şcolile se deteriorează pe parcursul verii în aşa fel încât toamna nu se mai poate învăţa în ele, deoarece reprezintă un real pericol pentru elevi.
Sincer mă bucur că reîncepe şcoala. Deja începeam să ma plictisesc în vacanţă, şi doream din tot sufletul să înceapă şcoala. O să revăd profesorii, parcă şi de ei îmi este dor, de felul în care urlă pe colegi, felul în care ne fac să ne simţim mici şi neştiutori [asta în cazul Domnului Ghintuială, căruia îi urez cele bune cu această ocazie]
Parcă îmi este dor să râd de gorilele din curtea şcolii, care au orgasme la vederea mingii de fotbal, lovind-o cu piciorul în aşa fel încât elevi nevinovaţi să poarte suavele urme ale sărutului mingii de fotbal: vânătăi, porţiune de piele înroşită...
Nu îmi este dor de lucrări, de matematică şi de profesoara de logică, care BTW, nu e logică deloc!
Am fost in Italia, în vacanţă, sau concediu, cum îmi place mie să-i spun, concediu pentru că vara asta am lucrat, iar din banii pe care i-am câştigat, mi-am acoperit toate cheltuielile din Italia.
A fost super, având în considerare faptul că am fost cu un foarte bun prieten. Unul din vreo 3. Marea Adriatică o vedeam de pe geam.
Am vizitat Roma, oraşul celor şapte coline. Superb dar aglomerat şi nimic din oraşul acela nu era pe gratis, absolut nimica. Am făcut turul Romei cu autobuz decapotat. Am primit căşti la intrarea în autobuz, căşti din care auzeam tot ce vedeam. Adică dacă treceam pe langa o cladire cu o anumita importanţă istorică, eram informaţi de vechimea ei, de cine a fost construită, la ce a folosit... În spatele meu erau un cuplu de americani, care[,] când au observat colosalitatea Coloseumului au exclamat: Jesus fucking Cristh, it's unfuckingbelivable!
În oraşul în care am stat, în piaţă, seara s-a organizat o expoziţie de maşini de epocă. Superbe! Fiat, Lancia, Porshe, Cadilac, Susuky, toate în haine de gală. Mie cel mai mult mi-a plăcut un Vespa clasic, cât şi o Lancia cu aspect de hot-rod. Dacă tot vorbim de maşini clasice, ştiaţi că la aniversarea de 14 ani, am primit de la unchiul meu cel mai frumos cadou posibil, o maşină. Şi încă ce maşină: o Skoda Felicia roşie, decapotabilă, din 1963, clasică. Acuma e în curs de restaurare, restaurare făcută de mine şi tata. Sper ca până la 18 să o termin!
Am văzut cerşetori (R)români în Roma, am văzut două fete românce cum sunt date jos din tren pentru că n'aveau bilet. Controlorul n'a stat la discuţi, legea se aplică [sau ar trebuii] în mod egal tuturor.
Per total am avut o vacanţă superbă, plină de adrenalină. Am văzut nişte locuri superbe, care n'am crezut că o să le văd curând. Am revăzut Sarmisegutuza, fosta capitală a statului Dac, şi am văzut portul de unde a plecat Traian când a cucerit Dacia, am văzut Coloseumul, Capela Sixtină, casa lui Iisus...
Life's Good!
M-am întors din Italia. Nu credeam că o să spun asta vreodată dar chiar mi-a fost dor de Romania... defapt mai mult mi-a fost dor de bucătăria romănească şi de prieteni şi familie.
Iniţial, trebuia să vin cu avionu', apoi trebuia să vin cu o cunoştinţă, şi până la urmă m-am întors cu un autocar Atlantsib. O mică întârziere de 6 ore... la 8 jumare eram în locul de unde urma să plec către Romania... doar la 2 a venit autocaru'... shit!
Am dormit prea puţin pe autocar, fiind al dracu' de inconfortabil! Plin de babe care se întorc de la copii, de nesimţiţi şi burtoşi[ şi burtoase].
Întoarcerea în ţară nu a fost confortabilă, dar nu contează, pentru că vacanţa a fost una memorabilă, cu adevărat extraordinară!
Orăştia, oraşul totul posibilităţilor.
Noi Orăştieni avem şi un muzicant... Un manelist ca oricare altu'... Cu un nume ca oricare altu' de simplu: Alex de la Orăştie. Nu ne putem lăsa mai prejos...
Din câte am văzut/auzit pe telefoanele cocalarilor de la sat şi nu numai tipu' are succes... rămâne de văzut ce va face...
Într-un fel pot spune că-l admir, pentru că a reuşit să ajungă acolo unde este, şi scote ceva bani din ce face. Dar să nu uităm că cântă manele, şi nu va fi mai mult de un manelist.
Ar trebuii să mă bucur pentru că face Orăştia mai cunoscută? O face cunoscută în modul pozitiv sau negativ? Voi ce părere aveţi?
BTW: Magda[aia de la OTV] a făcut un featuring cu Guţă... acuma la DDD[ DanDiaconescuDirect] o să colcăie studioul de Guţă loveri?!
Unii oameni "este" proşti... Alţi "este" foarte proşti. Să vă lămuresc.
Unde poti purta ochelarii de soare când nu mai ai de ce să-i foloseşti[ eşti într-o discotecă, e peste 12 noaptea]. Din start se exlude posibilitatea ca ochelarii să fie băgaţi în husa lor/buzunar.
Am văzut un om care-i purta la ceafă. Ţin să menţionez că este prima dată când văd asta.
Bineînţeles că ochelarii erau super branduiţi cu Dă cu Grebla...
În rândurile următoare voi fii rău, dar nu-i mai suport. Pe lângă faptul că efectiv bubuie de prostie mai se şi iau de tine, pe nişte motive, care cel puţin pentru mine, sunt prosteşti. Se iau de tine din orice prostie, doar ca să-şi demonstreze "shukarimea".
Căteodată te mai abordă cu o întrebare aparent banală, dar idioată care te enervează: Baiatu' nu-mi faci şi mie o poză? Dacă-ţi fac, ce o să fac eu cu ea? Ţi-o trimit pe mail? Ştii ce e ăla? N-am meil dar am mesenjer, trimite-o pe mesenjer.
Eu nu-i bat, nu pot, nu vreau, mă consider mai bine crescut decât să-mi impun punctul de vedere cu pumnul... dar nu mă las chiar aşa de uşor.
Am fost întrebat de un cetaţean[nu vreau să-i dezvălui etnia pentru a evita etichetarea] dacă nu-i fac o poză. Hai să zicem că i-aş face chiar dacă ar fii Bulibaşa ţiganilor, dacă mi-ar cere asta mai frumos, nu aşa la "mişto".
În general îi ignor sau le zic scurt nu, nu care le închide gura.
Mă respecţi, te respect.
Şi se mai miră de ce sunt discriminaţi.
Pentru că sunt patriot, am fost aseară să văd meciul... mă abţin de la comentariile legate de meci, o las pe Paula, văd ca face o treabă foarte bună.
Am ajuns pe terasa la care urma să vedem meciul pe la 6 jumate. Era full, dar, bine a fost şi-n spate!
Terasa era plină ochii. Din noroc îmi aude o chelneriţa gura [chelneriţa care se plimba în stânga şi-n dreapta ca o furnică] şi-mi ia comanda... După ce ne adunăm toată trupa mai cer o bere pentru un prieten.
A luat comanda şi a mers la masa alăturată. Şi ei tot o bere la halbă. Spre uimirea mea văd că aduce berea celor de lângă masa noastră... după ce o întreb de ce nu mi-a adus berea comandată urmează dialogul de mai jos
Furnicuţa Păi tu mai ai bere...
Eu Da şii? Îmi aduceaţi berea după ce se termină meciul?
F Nu, când terminai berea!
E Vă rog, aduceţi-mi berea acuma!
Servicii jalnice, şi nu e prima dată când paţesc lucruri de genul acolo, dar ceva tot ma face să revin acolo, cred că-mi place locul, nu şi modul în care sunt servit. Dar de acuma lucrurile o să se schimbe, se angajează tineri, care, sper să nu fie aşa scârbe ca şi furnicuţele.
Da! Îi urăsc, sau mai bine spus vă urăsc... nu pe toţi bineînţeles.
Îi urăsc pe cei care sunt proşti. N-am nimica cu faptul că ei sunt proşti, pot să se prostească cat vor ei, atâta timp cât eu nu sunt afectat de vidul ce le caracterizează cutia craniană. De ce zic asta?
Am văzut zilele astea nişte copilaşi care aruncau cu pietre într-un câine care era legat în lanţ. Lucrul cel mai grav, în umila mea opinie este faptul că parinţii pokemonilor razboinici erau de faţă. Şi se mai miră de ce sunt muşcaţi copii...
Love animals
Ca fiecare om normal, urăsc şi eu anumite lucruri. Voi da doar un exemplu acuma.
În fiecare duminică seara mă uit la TopGear. Nu mă înţelegeţi greşit, nu sunt fan al maşinilor sport, dar îmi place modul de prezentare al emisiunii, comparaţile, totul! TopGear rulzzz! După cum toţi aşi putut observa duminca trecută duminica a fost zii de vot.
Seara, la 10 şi 5 min am pornit Tv-ul să ma uit la iubita mea emisiune. Am fost OMGF! Discuţii despre politică. Parcă nu ar fii de ajuns de enervant faptul că nu se mai difuza mult iubita mea emisiune, dar nici nu ne anunţau.
Acolo într-un colţişor, ar fii putut să scrie "Dragă fraierule, e mai importantă hoţia, pardon politica, decât mult iubita ta emisiune... "
Nu ştiu, ar fii contat pentru mine, mi-aş fii zis în gândul meu "They realy give a shit about us!"
LE: sper ca-n seara asta să pot urmării TopGear, asta dacă nu o găsesc pe Elodia, sau dacă iara face BeeeeeeEcalii o gafă.
Nu ştiu ce e în capul lor, al copiilor din ziua de azi. Nu ştiu, cred că sunt şi eu inclus în această categorie, cea a copiilor din ziua de azi...
Ce e sigur e că aştia mici au o problemă la mansardă. Să va explic: astăzi am ieşit pe la 2 în oraş. Cam pe la aceiaşi oră iasă şi copii de la şcoală. Mergeam liniştit cu rucsacul în spate[cu aparatele foto în el] Văd 3 copilaşi, judecând dupa înalţime cred că erau pe clasa a 4-a,5-a... Unul dintre ei se apropie de un coş de gunoi[ din acela care daca este împins se balansează], se uită la el preţ de o clipă, apoi îl loveşte cu pumnul, spre extazul prietenilor lui.
Nu îi mai înţeleg, ce e cu ei? De ce sunt aşa de agresivi, predispuşi către conflicte?! Poate sunt de vină desenele animate la care se uită, sau cine ştie, poate n-au fost ţinuţi în braţe când erau mici, şi acuma sunt traumatizaţi de asta, acest lucru reflectânduse asupra comportamentului lor.
Nu cred că o să-i înţeleg niciodată[ şi nu doar pe ei, nu voi întelege persoanele agresive] pentru că eu sunt o persoană mai calmă, care evită pe cât se poate conflictele.
To be or not to be?
Toată nebunia a început când fetiţa aceea de 12 ani s-a sinucis. De ce? Nu ştiu[m]
În opinia mea ea nu era emo, probabil era fan tokio hotel sau asculta rock,punk ş.a.m.d şi a fost catalogată de nişte colegi [ în cel mai probabil caz cocalari sau pitzipoance] emo, când ea defapt nu era în acest curent. Nu ştiu ce să mai zic...
Era sau nu era emo? Nu o sa ştiu niciodată, dar era o proastă mare cât blocul de pe care a sărit! Era tânară, avea toată viaţa înainte, mare păcat.
Otv-ul din lipsă de ştiri "SENZAŢIONALE" se apucă să discute de emo, şi pun cocalari şi emo[ btw aia sunt strutzi] în acelaşi studio să îşi spuna ofurile. Partea interesanta e că în partea de dreapta sus a ecranului e un sondaj cu un nume care mie mi-a sărit în ochi: Sunteţi de acord ca adepţi curentului emo să fie arestaţi? Încep să cred că neuronii celor de la OTV sunt şi ei emo, ori deja sau sinucis sau sunt tot cu venele tăiate, anemici, fără viaţa. Prin absurd, dacă toate fosilele care urmăresc OTV ar vota DA ce s-ar întampla?
Lăsând la o parte OTV-ul. Ieri a trecut un prieten de familie pe la noi pe care nu îl mai văzusem şi nici el nu mă mai vazuse de mult. Am acuma părul mai lung ca şi ultima dată când m-a văzut. După ce pleacă aflu de la mama că a întreba-to dacă sunt emo. Mi-a căzut faţa... dacă am părul puţin mai lung înseamnă că sunt emo?
Cocalarii si Emo la OTV
Cat de emo eşti? Eu sunt 41%
Asta se întreabă Visurât şi IaşiPlus.
Aş schimba multe, aş vrea ca Oraştia să fie un oraş mai civilizat.
Defapt ce înseamnă să fii civilizat, şi mai ales, cum poate să primească un oraş ca şi Oraştie mult doritul adjectiv de civilizat?! Aici Dex-ul ne lămureşte: CIVILIZÁT, -Ă, civilizaţi, -te, adj. 1. Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – V. civiliza. Cf. fr. c i v i l i s é.
Cultură şi tehnică înaintată... nu că am fii un oraş din epoca de piatră iar noi locuitorii mergem la vănătoare de cerbi şi aducem apa de la kilometrii depărtare, dar cred că se poate mai bine.
Aş schimba dacă aş putea mentalitatea oamenilor. Să îi invat cumva să nu mai arunce gunoiul lânga coşul de gunoi, să îi determin să nu mai aplice clasica vorbă a românului, "Las' că merge şi-a-şa..."
Asta e! NU mai merge aşa, pâna când? Ceva trebuie făcut!
Aş schimba şi modul de gândire al edililor oraşului. Cum poţi să începi să construieşti încă un corp al primăriei când încă mai ai alte lucrări neterminate, culmea, tot in faţa primăriei, care sunt aşa de câteva luni bune. Dacă aş avea puterea aş schimba "muncitorii" care pavează, asfaltează străzile. Dau dovadă de un profesionalism uriaş: asfaltează strada, desenează zebre pe ea, linii, tot tacâmul... mai că te crezi în Europa... dar peste 2 zile reîncepe tarăboiul.
Bravii noştrii românaşi sparg strada pentru că au uitat să pună conductele de apă!
Şi după ce asfaltează strazile, acuma pentru ultima oară, le fac intr-un mod absolut JENANT! Drumuri în care efectiv îţi bagi picioarele, şi dacă ai băgat piciorul, intrii cu totul...
Aş schimba modul în care se fac unele lucruri. Şi aici am un exemplu: bunica locuieşte în Jeledinţi. Şi fiind campanie electorală a început amenajarea drumului. Şi au pus asfalt... Frumos! Ar fii fost şi mai frumos dacă ar fi avut o fundatie[ nu mă pricep eu la lucruri de genul dar cred că o fundatie ar fii prins bine] De ce nu se apucă de drumuri după ce caştigă alegerile, sau le pierd? Atunci da, dacă aş avea drept de vot, i-aş vota. Drumul a fost atât de bine construit încât în a 2'a zii a cedat într-un loc. Dar la ce să te astepţi de la nişte muncitori care dormeau efectiv mai mult decât lucrau?
Revenind la Orăştie. Aş schimba ceva pentru noi tineretul. Dacă nu eşti fotbalist nu ai ce face in Orăştie. Defapt nu e prea bine să fii fotbalist. Avem jumate din suprafaţa terenului de fotbal pentru că s-a construit Plus-ul în oraş, şi nu la ieşirea din oraş, cum cred că ar fi normal, cum este în Deva de exemplu... Ar trebuii să se facă un sk8-park, să se amenajeze puţin parcul. S-ar putea construii nişte terenuri de tenis în parc dar NU!!!
Nu se mai face nimica pentru tineret. O baza sportivă cam de ultima generaţie romănească şi-a făcut apariţia in Orăştie. 2 din 3 terenuri de tenis sunt obosite, aiurea rău de tot...
Pentru concursul Visurât şi IaşiPlus.
Majoritatea ideilor îmi vin în timpul zilei dar azi se pare că nu.
Hai să fiu un MithBustter pentru o zii.
Deci:
Mitul: românul este frate cu codrul.
Realitate: Românul e frate cu drujba.
Trist dar adevărat!
am făcut acest post văzand o campanie asemănătoare pe protv. Btw, ideea principală, e din Maxim.
Postări mai vechi Pagina de pornire
