Se afișează postările cu eticheta fotografii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotografii. Afișați toate postările
După cum am promis, continuarea de la articolul acesta.
Day 2
Dimineaţa cei doi Adi au plecat şi am rămas doar 5. Am mers până la Sarmisegetuza Regia. Încă o dată am fost mândru că sunt român dar am rămas şi cu un gust amar în gură, când am văzut cum se comportă turistul român. Avem o ţară frumoasă, incredibil de frumoasă. Dar din păcate nu e exploatată la adevăratul potenţial...
După ce am plecat din cetate am urcat la Şteaua Mare. Şteaua Mare e o stână. În fiecare an campăm în apropierea ei, anul acesta n-am făcut excepţie. Pentru că am câştigat concursul de pus cortul, care avea ca premiu dreptul de a sta relaxat, nefind nevoit să adun lemne pentru foc. În acel timp am mâncat afine de munte până când am avut limba şi mâinile mov.
Seara, la insistenţele lui Sorin am dormit cu el în cort, pe motivul că el nu doarme singur, ca moare de frig.Eu şi Ştefan nu vroiam să împărţim cortul cu el pentru că sforăie ca şi o drujbă gripată. Eu n-am putut dormi, şi nici tata, care era la 6 m depărtare, în alt cort. La 5 dimineaţa m-am trezit, am reînviat focu' şi am adormit lângă el.
Day 3
După ce am luat micul-dejun la stână, mic dejun care consta în balmoş, am plecat către cabana Prislop. Drumul pâna acolo a fost relativ normal. Tata, Alex şi Sorin se opreau să pescuiască, în timp ce eu şi Ştefan mergeam în faţa, hrănindu-ne cu frăguţe.[delicioase]
La cabana Prislop ne-am întâlnit cu nişte prieteni, şi ei cu jeepurile. Drumul spre casă a durat vreo 3 ore, in loc de una, pentru că am mers pe alt drum, mult mai palpitant.
Am văzut peisaje de neuitat şi am cunoscut şi câteva persoane cu adevărat memorabile. Am uitat să vă spun. Am urcat într-un releu, turn roşu. Se vedea muntele de acolo superb. Asta e adevărata Românie, cea frumoasă, cea apreciată, cea de care m-am îndrăgostit.
Sincer acuma, cum v-i se par pozele? Sunt eu în ele, cand eram flăcău tânăr, efectiv cu plete[codiţă]
Într-un post anterior vă povesteam de unde vine porecla "Lala"...
Să începem cu începutul. Azi am fost cu parinţii şi cu Alex, fratele, la Aiud, că a fost sărbatoare maghiară. Rusaliile. Mă rog, nu prea sunt religios, dar asta e o altă poveste care o să o scriu odată, cred...
Odata ajunşi în Aiud, am fost foarte surprins de unchiul meu. Mi-a dat un aparat foto Pentax A3. Nu definitiv dar un an doi la mine stă... sau cine ştie, poate o să rămână la mine, nu mă pot pronunţa cu siguranţă.
Revenind la Zudor. Mi-a arătat fratele bunicului meu o carte veche. Era atât de veche încât nu am putut s-o ţin în mână. Spre bucuria mea făcuse o copie xerox dupa carte. Cartea respectivă conţinea texte despre familiile ungureşti.
Răsfoind cartea ajung la pagina 303... ZOMFG!!! Zudor din Jeledinţi. Se pare că am o familie veche veche. În anul 1690 eram deja o familie mare. Şi la origini, care sunt cam în ceaţa, suntem tătari... Nu vreau să fiu înganfat, dar sunt foarte bucuros de acest statut nou dobandit.
Şi in plus, avem şi blazon. Mă tot gândesc ce să fac cu el... Când gasesc ceva vă anunţ.
Discuţie avută cu un prieten dupa Înviere:[eram la un "suc", şi eram 14, sau 15]
-Ai ceva de măncare acasa?
-Da! 5 feluri diferite de măncare!
-Chiar?! Ce ai?
-Drob, drob, drob, drob şi... drob.
Eu păna in dimineata asta n-am ştiut c'am măncat vreodată drob... In timp ce savuram guşita, am intreba-to pe mama cum e drobul. Spre uimirea mea am primit următorul raspuns: Eşti beat?! Tocmai acuma manănci drob.[aici eu am trecut la privirea tampa, de om brusc luminat, :-O]
Deci lol, am inceput ziua cu un zămbet. Spre amiaz am mers la Bobălna să fac poze. Ce a ieşit vedeţi pe photoblog.
Btw, azi am primit de 'epraş de la Roxi brelocul.
PS:E deja ataşat de camera.
Acesta e cel mai "Bengos" magazin din Deva... N'aveam ce face şi "răsfoiam" albumele cu poze şi am gasit poza asta.[căt am răs cand am văzut afişul]
Apropo, am tot uitat, am dat drumul la Photoblog... luaţi de vă minunaţi!
Sambata, pe 19, m-am intalnit cu Denisuca si Visurat. Trebuie sa recunosc ca am ramas uimit. Am ramas uimit de ei, sunt prietenosi, de treaba. Nu ma asteptam sa pot sa vorbesc asa de relaxat cu ei.
"Bucurie"
"Doggy style"
"Inger si Demon"
"Asfintit"
"Speranta"
Literal, "fotografie" inseamna "scriere cu lumina", ori daca Big Bang-ul a fost Lumina, asta inseamna ca fotografia s-a nascut odata cu Pamantul.
Se apropie marea data, 1 Aprilie, si, spre ghinionul meu, va fi marti acest " eveniment" .
Adica in timpul scolii. Sunt sigur ca[,] cel putin un profesor ne va da lucrare apoi va rupe lucrarile si va striga Aprilus!!! Si noi, pentru ca trebuie sa paream inocenti si creduli, radem cu pofta, fiind surprinsi de faptul ca nu dam lucrare pe bune.[aici sunt ironic, dar nu mi-a iesit cum am vrut]
Scenariu fictiv[mi-a venit in minte cand am scris randul de mai sus]: intra profesorul la ora[asta pe data de 1 aprilie] si ne spune sa scoatem o foaie de hartie[poate sa fie foaie de altceva?] si sa scriem lectia pentru azi. Si o parte din elevi[printre care ma auto-includ] nu-i dau lucrarile, fiind fermi convinsi de intentia prosteasca a profesorului de a ne da lucrare asa aiurea...
Macar daca face-ti o farsa face-tio original!
De ceva timp am de gand sa sun pe cineva apropiat, sa-mi ingros vocea, si sa-i spun c-am fost rapit, iar rascumpararea este de 2000$... Problema e ca nu vreau sa le fac parintilor, bunicii nu... mai bine o las asa, e prea radicala, prea exagerat
Bonus:
Copilasii, sunt peste tot, chiar si in photosesionuri in care-ti arati aptitudinile de alpinista de camera.
In sfarsit! De 3-4 luni am tot tanjit dupa el, am vrut sa-l am! Ma refer la un aparat de forografiat mai bun. Si azi, dupa o lunga perioada de studiat piata, am dat[finaly] upgrade la aparatul de fotografiat! De azi fac poze cu un Sony dsc H7. In ultima saptamana tot la aparat m-am gandit, stiind ca vineri o sa-l am. Aici cateva poze:
post si titlu de blog personal.
Sunt o persoana atenta la detaii, dau atentie la lucrurile mici. Cum sunt la scoala, si mai si scriu, folosesc un anumit instrument de scris... Scriu cu stilou, ca nah, sunt mai "cul" asa... Si-n'ca ce stilou! Problema e ca l-am pierdut, si de 2 luni tot l-am cautat. Si azi, cu ocazia zilei de facut curatenie in birou odata la 2 luni l-am gasit! N-ai idee ca fericit am fost! Stiloul "cul" mai jos.
Intentie nobila de cumpara o bratara pentru vecinica, care spre surprinderea mea a fost impachetata intr-o pungulita[bratara nu vecinica]. Cand am primit punga cu bratara in interior am pufnit in ras iar doamna Unguroaica nu stia de ce rad... old memories.
In Ungaria, asteptarea era lunga si din lipsa de ocupatie ma uitam dupa unguroaice, din pacate am vazut doar numarul asta de inmatriculare.(poza facuta cu rapostatul meu telefon,n72)Azi am insipiratie, al 3-lea post pe ziua de azi... pozele sunt facute in Ungaria, Debrecen. Mi-am dar seama ca fotografiile sunt cele mai bune amintiri[material vorbind]
Am simtit nevoie sa evadez din oras, sa evadez de galagie,
praf si nesimtire. Am decis sa merg la Costesti, sau macar sa incerc sa ajung pana acolo pe role. Initial trebuie sa mergem 10 oameni, dar datorita fenomenului numit "curring" cunoscut si sub numele de a te trage pe cur, o mare parte din ei au refuzat sa vina. Am mers 3, din care doar eu eram cu rolele. Chiar[,]cand am iesit din oras am prins un tractor care ne-a tractat o vreme. Dupa o bere care ne-a dat "curaj" am pornit la 
drum mai voiosi. In costesti am mancat la faimosul popas al lui Mitica("Popasul Dacilor") Am consumat mici. Si i-am mancat cu mana, eu in general ii mananc cu furculita si cu cutit, ca si un om civilizat, care nu suporta sa fie murdar pe maini.
Cu ce m-am ales? Cu cateva poze bune si am facut un scurt sesion intr-un camin cultural. Enjoy!
Back in black, sau aprope negru( port tricou galben cand scriu postul) Dupa 2 zile de relaxare cu prieteni pot spune ca ma simt mai bine. Am facut lucruri care nu credeam ca o sa le fac. M-am uitat la wrestling. Din fericire am tot aceiasi parere care o avea si inainte sa ma uit ei: sunt ca si niste pokemoni, doar ca au muschi si ca sunt reali ca si persoane. As vrea sa pot spune asta si de luptele lor. Loviturile sunt trucate in asa mare masura incat chiar daca nu stii ca-s false luptele tot iti dai seama. Totusi e interesant sa te uiti la un om mare cat un bou, la fel de inteligent ca si unul care urmareste cu sufletul la gura meciul. Iarasi in programul meu era si sa fac poze: o premiera este ca am mers singur... de aici rezulta urmatoarea premiera==> am luat-o pe un drum care nu stiam unde duce implicit nu stiam unde trebuie ajung, nu stiam daca am ajuns, s-ar putea spune ca m-am pierdut, dar nu-mi pasa unde mergeam, deci nu se poate spune ca m-am pierdut. Cand am vrut sa ies din padure am iesit urmand cursul unui rau, in final am ramas cu cateva poze bune si o amintire frumoasa.
Concluzii:
- Imi place sa ma plimb in natura.
- Imi place sa fac poze. ce cocalaristic suna...[PS:nu am mai folosit de mult termenul "cocalar" si derivatele lui]
- Nu-mi place wrestlingul.
- Nu am dureri de cap a 2-a zi din cauza consumului de alcool.
Apropo: am vazut pe HBO, cred, fillmul: Codul lui DaVinci. Am fost impresionat de el... nu stiu cat e de nou filmul dar mie mi-a placut. Iarasi cred ca sunt ultima persoana care se uita la filmul acesta, am mai patit sa vizionez un film, sa-mi placa mult, toate acestea ca apoi sa aflu ca 3-4 prieteni au mai vazut filmul, cu 3 luni in urma.
Portret de familie
Biserica
Singuratate
The light masterCam asta fac eu in timpul liber.
Trebuie sa recunosc ca iubesc fotografia si procesul acela de a cauta cadrele perfecte, acel algoritm care aduce zambetul pe fata celor care vad pozele, intrebandu-se cu au fost realizate fotografiile. Prima poza se numeste copacul vietii... ce-a de'a 2-a "imbratisare', iar a 3'a "sarutul iernii". Chiar daca sunt mai ciudate mie imi plac pentru ca stiu ca am muncit mult pentru acele cadre, si sunt multumit de ele. . .inceput timid de fotograf!
Postări mai vechi Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
