Orăştia este un oraş destul de mic cu un număr destul de mic de bloggeri. Cei pe care îi cunosc eu sunt: Bogdan, Alex, Fometoc, Radu Alin, Călinocea... Sunt sigur că sunt mai mulţi dar nu cred că-i cunosc.
Mai nou, a apărut un nou blog în blogosfera Orăştiană. Ocps. Destul de discutat despre el. Ideea blogului este una destul de simplă: cu şi despre cocalari si piţipoance. Bravo lor, bună temă pentru blog, bun design...
Care este problema mea? Lumea crede că eu l-am creat. Şi care ar fi problema în asta?
Păi e una dureros de mare. Toţi cocalarii şi pitzipoancele care apar pe site caută răzbunare, şi eu cad de prost în numele celui care a creat site-ul. Şi uite aşa îmi vor smulge capul, şi vor scrie pe D&G şi-şi vor face poze cu el în oglindă.
Deci, gândiţi înainte să arătaţi cu degetul, şi mai ales, înainte să mi-o iau în freză!
Danke!!!!
De multe ori, aceasta este reacţia mea când mă uit pe Mtv la ''My super sweet sixteen''.
Inexplicabil, mă enervez la culme când văd fetele acelea cât sunt de îngâmfate. Au alte standarde, absolut cretine după părerea mea: nu contează cât de bine se simt, nu contează câţi bani strică, atâta timp cât petrecerea ei are un invitat[cântăreţ de obicei] mai faimos ca al fostei pitzipoance care şi'a ţinut ziua.
Emisiunea care ma enervat cel mai mult a fost cu o grasă.[ vreau să lamuresc ceva, nu am nimica cu persoanele care sunt puţin mai plinuţe, dar o să vedeţi imediat de ce am inclus'o în peisaj] Ei bine, tipa asta[ îi spun tipă pentru că avea greutatea a 2 fete de 16 ani] era foarte îngâmfată încât şi'a umilit prietenele. Modul în care le'a umilit m'i să părut un motiv bun pentru a o lua la bătaie: ea dădea o petrecere cu tema celor 7 păcate. Pentru ca prietenele ei cele mai bune ca să poată să fie lângă ea când intră la petrecera. Trebuia să ilustreze câte un păcat. Pe una a pus'o să işi umple gura cu chipsuri şi apoi să bea cola. Cireaşa de pe tort a fost cand a pus'o să'şi toarne cola'n cap. Proasta a făcut'o. Unele dintre ele, care aveau un gram de creier, au refuzat să îşi bată joc de ele şi au refuzat. Atunci vita le spune foarte indignată: Go home! Ele cu bun simţ întreabă dacă mai pot venii la petrecere... răspunsul a fost negativ. Desigur că toată lumea când era filmată îi spunea că o iubeşte. CUM DRACU SĂ NU TE IUBEASCĂ? Le dai băutură, mancare şi distracţie gratis. Aşa a funcţionat şi Roma.
Şi acuma stau să ma gândesc, că mâine împlinesc 16 ani, să dau o petrecere uriaşă, la care 90% din invitaţi să nu'i cunosc, să aduc o trupă[să zicem Fly project sau alţi bâlbâiţi supraevaluaţi] să îmi umilesc prietenii, doar ca să arat cât de tare sunt în faţa camerelor de filmat?!
Nu! Happz b'day mie şi lui Diana.
După o lungă periodă în care n'am mai postat nimica, am revenit şi-am urcat poze pe photoblog.
Need feedback!
A trecut ceva timp de când nu am mai primit o leapşă de la cineva... gOgetit m-a rezolvat şi vrea să afle care sunt defectele mele.
Deci, prin urmare, rezultă lista cu defectele mele, cel puţin cele de care sunt conştient:
- mă enervez uşor, dar nu toţi chiar mă pot enerva, doar o mână de oameni
- sunt încăpăţânat
- neserios
- mă plictisesc prea uşor
- greu impresionabil
- pretenţios
- arogant
- mă cred superior faţă de mulţi, dar încep să cred că nu cred că sunt superior faţă de alţii, chiar sunt
- înjur când mă enervez
- nu-mi plac ţigani care nu lucrează sau care cerşesc, deci încă un defect, sunt rasist
sau am ajuns in Italia! Cu bine, intreg.
Drumul a durat doua zile, prima noapte dormind in Ungaria, aproape de vama cu Austria. Drumul a fost lung si plictisitor. Clipele cele mai distractive au fost cand am depasit un Lamborghini Galardo [nu stationa, si nu era stricat] si un Maserati.
Am ajuns ieri seara la 7. Mai vorbim!
Ciao!
sunt absolut sigur ca nu am scris corect, dar n'am de gând să'l corectez, de ce?! Deasta!
Probabil că, dragă cititorule, ţi-ai dat seama din titlu' că plec undeva. Eii, dacă nu ţi-ai dat seama, îţi spun eu: plec în Italia. Nu de tot, timp de 10 zile, în vacanţă. O să ''locuiesc'' în Osimo. De asemenea o noapte, sau două, o să le petrec la Roma.
Plec fără părinţi, fără frate. Singur. Adică merg la un prieten în Italia, care el e acuma în Romania. Eu doar duminică plec, dar vreau să profit de zilele astea, şi nu cred că o să am acces la internet unde am eu de gând să merg.
Ciao!
Sincer acuma, cum v-i se par pozele? Sunt eu în ele, cand eram flăcău tânăr, efectiv cu plete[codiţă]
Ca de obicei nu găsesc un titlu potrivit pentru post!
Vara aceasta m-am angajat şi eu. Deşi nu am 16 ani tot m-am angajat, mama trăgându-mi nişte sfori, făcând posibilă angajarea mea.
A fost o experientă care mia deschis ochii. Mi-am dat seama că nu vreau să fiu plătit cu 2.3 lei per oră, la 20 de ore să primesc un bon în valoare de 10 lei şi nu vreau să lucrez 8 ore pe zi, zi de zi. Mi-am dat seama că educaţia e foarte importantă. Mult mai importantă decât mulţi cred. Lipsa educaţiei duce la un salar mic, şi o slujba mică. Lipsa educaţiei iţi afectează şi şefii.
Eu am avut o şefă care ar fii trebuit să se comporte ca o femeie, ca şi o doamnă, pentru că avea vârsta unei doamne. Dar în schimb ea a fost motivul pentru care uram să merg la servici. Nesimţirea, ţopârlănismul, prostia acută, toate acestea, concentrate într-o ''doamnă'' care ţi se adresează cu ''Mă p#¤ă!''
Dar nu toţi oameni pe care i-am cunoscut au fost aşa ... Am cunoscut şi nişte persoane superbe[nu neapărat superbe fizic] cu un suflet mare.
Am jucat biliard foarte mult gratis. Şi probabil nu voi uita niciodată duşul făcut în bere.
Am învăţat cum se fac banii, ce uşor se duc. Am învăţat cum să apreciez banu'.
Titlu dublu[ nu m-am putut hotărî asupra unui nume]
1.And now I'm back for god.
2.Am terminat cu serviciul.
De acuma am mai mult timp liber, mai mult timp de bloggerelă.
De marţi n-am mai avut calculator. ÎNGROZITOR!!! 4 zile fără calculator. Sau adunat pozele în camera... Urmează şi un update puternic pe photoblog. Sau adunat şi idei de noi bloguri, şi idei de posturi. Din păcate, pe cum au venit, aşa sau şi dus.[o parte din ele]
Urmează posturi în seara asta, şi mâine, şi poimâine...
80%How Addicted to Blogging Are You?
Created by OnePlusYou
Mulţi sau întrebat la un moment dat:"Sunt dependent de blog?" Eu personal am devenit "dependent" de la început, de la începuturile începutului, pe vremea când eram doar un simplu cititor de bloguri...
Testul îl găsiţi aici.
Şi îi multumim pentru test lui Powerpuff.
Ce va voi povesti in randurile urmatoare e adevarat. 100 la suta adevarat.
Eram si eu, ca toti oameni, odata copil. Eram un copilas care avea ceva cu politia. Politia nu ma proteja, mie imi facea rau. Sau cel putin asa imi inchipuiam eu.
Multe din activitatile de zi cu zi erau periclitate de politie. Exemplu. Treceam strada cu mama, ea tinandu-ma de mana. In mintea mea necoapta de copil daca nu calcam pe zebra, daca nu calcam pe dungile acelea albe, eram arestat.
Nu as fi scris de asta daca nu o pateam in vreun fel. Cum aveam pasul mic nu puteam sa calc pe toate dungile deci folosindu-ma de mama respectiv mana ei saream si eram ca si un mic Tarzan. Pana cand se satura mama si-mi trage o palma. Dupa ce prin suspine ii explic cum sta treaba, ma ia in brate si ma linisteste.
Imi era frica de ei, de politisti. Tin minte cand am fost la politie sa m-i se faca o poza pentru pasaport. Am iesit in poza plin de lacrimi.
Pentru concursul lui VisUrat.
Am nevoie de o temă nouă.
Şi am găsi-to!!! Aceasta!
E perfectă. O persoană ştiutoare în deale bloggingului a aporoba-to, catalogân-do drept: ":X".
Acuma poate vă întrebaţi de ce nu o vedeţi pusă...
Nu merge! Trăznească!!!
Deci, cine mi-o poate găsi? Vă rog mult, chiar vreau să am tema asta!
Te răsplătesc cum pot! Te rog!!!
Uităte în dreapta sus!
Peste 1000 de oameni au clikuit site-ul meu, au citit, au fost uimiţi sau dezgustaţi. Mie personal nu-mi vine să cred.
Nu pot să cred că atâţia oameni au intrat pe blog. Pe blogul meu.
Ce pot să zic... foarte tare frate!!!
Mâine mă apuc să scriu articolele pentru concursul lui VisUrât. [datorită faptului că lucrez, stau departe de pc, deci le scriu pe nişte foi, când am puţin timp liber]
Şi nu în ultimul rând, scuzaţi lipsa de activitate, dar am anumite ţeluri care vreau să le ating.
Sunt zile în care am chef de lucru, altele în care vreau doar să stau undeva unde este linişte.
Sunt zile în care am de lucru, şi altele în care aş avea timp să termin o carte...
Ce mă impulsionează să continui munca?
Ăsta.
Asta e tot ce spune după ziua de ieri.
Am fost cu încă 4 prieteni la un râu să ne "scaldăm". După un drum întortochiat, prăfuit ne-am dat seama că râul la care am ajuns nu ne convine... deci ne-am suit pe "motoare", adică biciclete.
Când trebuia să mergem la celălalt râu unul din ce-i 4 prieteni care mă însoţeau a plecat.
În sfârşit am ajuns la râu! Unde era apa mai mare făceam body-rafting. Adică făceam pluta şi ne lăsam duşi de apa, palpitant nu glumă!
Apoi eu am fost îngropat în nisip, chestie care de mult vroiam s-o fac.
A fost superb, râu curat, nimeni pe lângă noi, linişte, natură, prieteni şi o Timişoreana.
Once I had
A little game
I liked to crawl
Back in my brain.
I think you know
The game I mean.
I mean the game
Called go insane.
Now you should try
This little game.
Just close your eyes,
Forget your name,
Forget your world,
Forget the people,
And we'll erect
A different steeple.
Nu mai adaug nimica...
Nu am vrut să vă spun asta[ce urmează în rândurile de mai jos] până nu ştiu ceva 100% sigur.
Dar uite că acuma ştiu sigur vara asta o să mă angajez. Defapt, în timp ce scriu articolul acesta eu sunt angajat. Aseară am început.
Terasa era plină de suporteri români... Unul dintre ei era deosebit de gălăgios, era dotat cu o goarnă[ sau ce era, cert e că suna al dracului de tare] o voce medie şi o nucă pe post de creier. Toată lumea stătea într-o linişte relativă şi urmăreau meciul.
Mai puţin eroul nostru, el făcea galerie!!! Înţeleg, e meci important, e ţara ta, dar mai ho!!! Nu 10 minute de strigăte, chiar nu eşti pe stadion, în ciuda faptului că vezi jucătorii în faţa ta.
Revenind la mine. A fost oke, m-am descurcat. Nu e ceva de ce să te plângi.
Am colegi de treabă şi o şefă de nota 10!
Tu la ce vârstă ai avut prima slujbă?
Postări mai vechi Pagina de pornire
