Eu, ca şi tot omul, am niste lucruri care nu-mi plac pe această lume.
De exemplu nu-mi place să aştept. Să stau fara să fac nimica. Trebuie să mă intalnesc cu cineva şi acel cineva intârzie. De multe ori nu am putut să aştept până la sferertul academic. Nu pot! Ori merg în calea lui ori îmi bag picioarele în ea întalnire şi mă duc acasă, asta dacă nu e o întâlnire importantă.
De aici îmi dau seama că îmi plac mai mult persoanele punctuale decât cele care întarzie. Cred că mie nu mi-ar place să mă întâlnesc cu mine.... Pentru că mai întarziu, dar niciodată peste 5 minute, doar rareori, şi dacă întarziu peste 5 minute, anunţ.
Nu-mi mai place să ma uit la tv şi să nu fie telecomanda lângă mine, să fiu strigat pe stradă cu voce tare, câteodata să stau în spaţii inchise fără aer curat.
I haz it!
De multă vreme mi-am dorit un aparat mai bun. Nu că actualul aparat cu care fac poze nu ar fii bun... Dar am înca o jucărie. Cei drept este împrumutat pentru o perioadă de 2-3 săptămani.
Zilele astea mă voi juca cu un Canon eos 3000. Am 2 obiective la el, printre care şi un tele.
Încă odată vreau să-i mulţumesc domnului Cristi Anghelescu pentru că mi-a dat şansa de a experimenta cu aparatele pe film.
Im happy!
Cum pe cine?!...pe nenea telefon! În maşina unui prieten. E acolo de duminică seara. Mi-am dat seama că lipseşte, telefonul, doar luni dimineaţa. Am crezut că iarăşi e undeva prin casă şi o sa-l găsesc eu odată şi odată, şi deaia nu am pornit în căutarea lui.
Azi, facând curaţenie în birou mi-am găsit capacul de la stiloul meu preferat. Defapt e singurul stilou, şi deaia e cel preferat, dar asta nu înseamnă că este un stilou care nu ar putea să fie preferatul cuiva,sau al meu, care defapt şi este. Capacul a fost dat dispărut timp de 2 luni, timp în care stiloul a ramas fara capac, deci pe tuşa. Şi acuma, culmea culmilor, un lucru oarecum previzibil la mine, nu mai găsesc stiloul.
Bineîţeles că peste o lună îl voi găsii, sau sper.
Majoritatea ideilor îmi vin în timpul zilei dar azi se pare că nu.
Hai să fiu un MithBustter pentru o zii.
Deci:
Mitul: românul este frate cu codrul.
Realitate: Românul e frate cu drujba.
Trist dar adevărat!
am făcut acest post văzand o campanie asemănătoare pe protv. Btw, ideea principală, e din Maxim.
Acesta este cuvântul care-mi descrie cel mai bine ziua pe care am avu-to.
De dimineaţa am fost la Deva să caut skateshopul [cu evidentul scop de a cumpăra ceva]. Nu l-am găsit. Şi am ajuns la concluzia asta dupa ce am umblat peste tot in Deva in cautarea afurisitului ală de magazin. Cam pe la 12:30 am ajuns acasă.
Şi asta a fost toată ziua mea. Am vrut să merg în Deva la concertul Holograf şi Voltaj dar nimeni nu venea cu mine [srry, nu mă lasă, n-am chef sau ieşeau de pe mess fără să mă anunţe] şi singur nu vroiam să merg, şi nici n-am mers.
Trăgând linie, ce am făcut în vacanţa asta, din căte mi-am propus?
Nimica!
Ce zi frumoasa îi azi. Am un vecin foarte draguţ care îmi pune muzica, indiferent dacă vreau sau nu. "Iubesteţi aproapele" [ma iubeşte]
Îl văd în chiloţi lângă grătarul amplasat strategic în singurul petec de verdeaţa din curte...
Acuma fiecare cum poate şi cu ce poate, nu?!
Am scris prea repede un post. Acuma ar fii fost cel mai bun moment[sau ieri] să scriu postul acesta.
POST.
Ador piesa, link de la Dana, merci inca o data!:-*
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
